El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari. – Psalmii 18:16
Aveam (J) 19 ani când am fost aproape să mor înecat. În acea după-amiază nu era nimic în programul taberei şi, împreună cu prietenul meu Felix, am hotărât să ne plimbăm în largul lacului într-o canoe (o ambarcaţiune îngustă şi mică, propulsată cu vâsle). Era lacul de acumulare Entrepenas, pe canalul râului Tagus, în Podişul Central al Spaniei, cu o suprafaţă care depăşeşte 3 000 de hectare. Apa era calmă şi cerul parţial înnourat. La doi kilometri de ţărm, ne-am hotărât să sărim în apă, să ne răcorim puţin şi să înotăm în jurul canoei. Când am sărit, barca s-a întors cu fundul în sus. Am întors-o, dar ne-am dat seama că apa intrase în canoe. Am întors-o din nou, să se scurgă apa, dar, nu, lua şi mai multă apă. Felix a hotărât să se prindă de canoea pe jumătate scufundată. Crezând că aceasta se va scufunda, eu am început să înot către mal.
Înotând, am constatat că erau anumiţi curenţi subacvatici care mă incomodau. După câteva minute, am avut un cârcel la piciorul stâng şi, la puţin timp, şi la cel drept. În disperarea mea profundă am strigat: „Ajutor! Ajutor!” Strigam după ajutor în timp ce încercam să mă menţin la suprafaţă, dar mi-am dat seama repede că nu voi rezista prea mult. M-am încredinţat în mâna Domnului şi am acceptat că, în orice moment, puterea mea se va stinge şi că acesta este sfârşitul vieţii mele.
După câteva minute am văzut o barcă cu motor apropiindu-se şi un bărbat a întins mâna, m-a apucat de braţ şi m-a tras afară din apă. Apoi l-a salvat pe Felix, aşa că amândoi am fost recuperaţi. Salvatorul nostru era un vecin care îmi auzise de pe mal vocea şi a venit să ne salveze. Nu-mi dau seama nici acum cum a putut auzi de la o aşa distanţă. Fără îndoială, Dumnezeu – Cel care a auzit întotdeauna necazurile mele – a dus sunetul la vecinul meu, aşa încât acesta să poată interveni.
Au fost minute de agonie care mi s-au părut ore. Însă această experienţă mi-a întărit rezilienţa. Aceasta m-a ajutat să meditez asupra milei divine şi asupra ocaziei pe care Domnul mi-a dat-o de a fi renăscut. În momente de descurajare îmi aduc aminte de această experienţă amară, care mă menţine pe linia de plutire, ştiind că Dumnezeu m-a salvat de la moarte şi El va continua să mă protejeze potrivit cu voia Sa.
Poate te confrunţi cu momente dificile privind sănătatea, relaţiile, serviciul sau viaţa spirituală. Poate că eşti speriat de o durere care se profilează la orizont. Orice ameninţare ar fi, Domnul este gata să te salveze, să te facă mai puternic, ca să faci faţă provocărilor mai mari prin harul Său.
