Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară. – Psalmii 44:13
Eu (J) o consider pe colega mea Tamara una dintre cele mai creative și inteligente persoane întâlnite vreodată. Iubită și respectată de colegi și de studenți, Tamara predă cursuri teoretice și de laborator, cu farmec și rigoare, folosind multiple ilustrații, obiecte, sarcini practice, vizite, proiecte pentru asistarea celor în nevoie și activități care construiesc legături de prietenie și camaraderie între toți cei implicați în procesul de învățare.
Ea mi-a povestit despre anii copilăriei ei și am fost surprins de contrastul dintre trecut și prezent. Ea provine dintr-o familie aparținând unei minorități etnice din Statele Unite. A suferit o sărăcie extremă și a purtat diverse porecle insultătoare atât la școală, cât și în cartier. Era membra unei minorități religioase și a îndurat mult dispreț atât din partea copiilor, cât și a adulților, care le trimiteau ei și familiei ei în mod constant mesaje de batjocură la adresa credinței lor și a practicilor lor religioase. Tatăl ei a fost chiar amenințat cu moartea pentru că ținea studii biblice cu un vecin. Aceste experiențe i-au produs Tamarei mult dezgust. I-ar fi plăcut să dea și ea replica, dar părinții ei au învățat-o să umble pe urmele Învățătorului: să fie umilă, să ierte și să-i iubească pe cei care au ofensat-o.
Anii în care Tamara și familia ei erau obiectul criticii nemeritate au silit-o să facă un efort pentru a-și trăi viața în mod ferm și a rămâne credincioasă principiilor ei, devenind o femeie cu ținte înalte. Ea a avansat în domeniul academic și și-a luat un doctorat la Universitatea Statului Washington, o instituție foarte apreciată. E posibil ca acest lucru să nu se fi putut realiza fără drama primilor ani din viața ei. Atunci când vorbește despre acei ani, ea zâmbește – în semn de gratitudine pentru acele condiții dureroase.
Fiecare credincios este chemat să treacă prin perioade de suferință și, în cursul acelor zile dificile, el poate ajunge să-și exprime confuzia înaintea lui Dumnezeu: „Unde ești Tu când aceștia mă batjocoresc?” sau chiar să ceară, asemenea psalmistului: „Trezește-Te” (Psalmii 44:23), ca și când Dumnezeu ar dormi. Dar Dumnezeu nu este absent și nici adormit. Psalmistul însuși încheie creația poetică prin exclamația: „Izbăvește-ne pentru bunătatea Ta!” (v. 26). Cum să nu răspundă Tatăl ceresc iubitor la o asemenea cerere din partea unuia din copiii Săi aflați în nevoie?
Cere astăzi răscumpărarea, și El ți-o va acorda la timpul potrivit și în cea mai bună formă, ca să devii biruitor și mai puternic.
