Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. – 2 Corinteni 12:7
Acul este un organ ascuțit localizat pe spatele unor vietăți precum albina, viespea sau scorpionul. Este conectat la o glandă care secretă o doză de venin, ce produce o durere intensă în zona înțepăturii respectivei insecte. După durere vine iritația. Zona se înroșește și se umflă după câteva ore. Simptomele dispar după câteva zile. Dacă persoana este alergică la aceste înțepături, consecințele pot fi grave, inclusiv tuse, dificultăți de respirație, frisoane sau chiar pierderea cunoștinței. Dacă este un ac de albină, acesta rămâne în piele, fapt care complică și prelungește simptomele, dacă nu este scos.
Apostolul Pavel vorbește despre riscul de a fi lăudat și înălțat. Astfel că Dumnezeu nu i-a îndepărtat acest „țepuș” (v. 9). Biblia nu dezvăluie natura exactă a acestui țepuș. Fără îndoială, acesta trebuie să fi fost o experiență dureroasă îndelungată și incomodă, de natură fizică sau mintală.
Exemplul cu țepușul este unul bun pentru a ne ajuta să înțelegem experiența lui Pavel. Mediul din care provenea și istoricul său personal l-au ajutat să treacă prin durerea acestei vieți. Ca evreu, el putea pretinde că este perfect din punct de vedere religios: circumcis în a opta zi, urmaș al lui Israel, din tribul lui Beniamin, fariseu, fără pată în ce privește legea și chiar persecutor al creștinilor (Filipeni 3:5,6). Ca apostol, ar fi putut pe bună dreptate să se mândrească cu „decorațiile” sale în luptele credinței: bătăi, munci grele, întemnițări, amenințări cu moartea de toate felurile și în multe locuri, lapidare, naufragiu, privare de somn, înfometare, însetare, înfrigurare și lipsa hainelor, pe lângă apăsarea emoțională produsă de biserici. Dar apostolul nu voia să se laude cu aceste lucruri, mai degrabă le considera slăbiciuni și pierderi ca să-L câștige pe Hristos (2 Corinteni 11:21-33).
Pavel era conștient că Domnul nu îi răspunsese la rugăciunile de a fi eliberat de țepuș pentru că disconfortul îi servea ca protecție împotriva vanității („ca să nu mă îngâmf”). Pe împăratul David, durerea și suferința l-au ajutat să revină pe drumul drept: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmii 119:67).
Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.
