Ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz. – 2 Corinteni 1:4
Istoria vieții de reziliență a lui Helen Keller este bine cunoscută multor oameni. O boală a lăsat-o complet surdă și oarbă la vârsta de 19 luni. În ciuda acestor dizabilități, ea a devenit o figură relevantă pe plan internațional datorită scrierilor și activității ei în favoarea persoanelor fără vedere, fără auz și mute. Mai puțin cunoscută este povestea rolului jucat de învățătoarea ei, Ann Sullivan, care, cu răbdare și determinare, a învățat-o pe Helen să vorbească, să scrie și să „asculte” cu mâinile. Acest lucru a fost posibil pentru că Ann însăși avea deficiențe grave de vedere și înțelegea în totalitate limitele și frustrările lui Helen.
Textul de astăzi ne amintește că atunci când trecem prin încercări suntem mult mai sensibili și capabili să-i ajutăm pe alții care trec și ei prin încercări. Acest proces ajunge să fie unul perfect atunci când am primit ajutor și mângâiere chiar de la Dumnezeu, ajungând astfel capabili să îi mângâiem pe alții, așa cum Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi.
Psihologia clinică admite că terapeutul care a trecut prin aceleași situații dureroase cu pacientul este mult mai capabil să empatizeze cu el. De exemplu, pentru a trata pe cineva cu simptome de depresie, este foarte util un consilier care a suferit de depresie sau unul care s-a luptat cu adicția, pentru a trata un pacient care suferă de dependență.
Sigur că nimănui nu-i place suferința, dar cel puțin putem conștientiza utilitatea încercării ca modalitate de a-i ajuta pe alții. Și aceasta nu este singura rațiune a utilității suferinței. Ea ne ajută să ne dezvoltăm personal și să ne maturizăm. Pavel le scrie romanilor și le spune că încercarea produce răbdare, reușită și speranță (Romani 5:4). Mai mult decât atât, profetul Isaia vorbește despre purificarea prin durere: „Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). O altă lecție a dificultăților este aceea că ne fac în stare să vedem consecințele răului și să-l evităm: „Nebunii, prin purtarea lor vinovată și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți” (Psalmii 107:17).
Dacă ai de-a face cu greutăți în viață, gândește-te la aceste texte și subscrie la ideea că nici încercarea, nici îngrijorarea, nici persecuția, nici foamea, nici lipsa hainelor, niciun pericol și nici sabia nu te va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:35-39).
