La trecerea negustorilor madianiți, au tras și l-au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt. – Geneza 37:28
Iacov îl iubea pe Iosif mai mult decât pe oricare din copiii săi. El i-a dăruit o haină multicoloră, moment după care Iosif i-a spus familiei că avusese două vise care sugerau că el urmează să fie înălțat și că restul familiei o să i se supună. Este numai normal ca toate aceste lucruri să genereze invidie și ură din partea fraților lui. Cu siguranță că tratamentul preferențial al lui Iacov nu era corect, iar visele lui Iosif ar fi putut rămâne secrete, dar să nu uităm că el avea 17 ani și că Dumnezeu avea un plan cu toate aceste întâmplări.
Pe de altă parte, reacția fraților lui Iosif a fost disproporționată, date fiind cele prin care Iosif avea să treacă. Aceștia nu au fost conștienți de soarta lui Iosif ca sclav în Egipt. Avea să fie trimis la muncile cele mai grele din agricultură sau, și mai rău, la lucrări periculoase, cum ar fi să sape tunele, să scoată piatră din cariere, să lucreze pe șantierele de construcții sau să scoată pietre prețioase din adâncimile pământului. Avea să fie supravegheat de oameni necruțători, gata să-i administreze o pedeapsă crudă pentru orice greșeală. Din cauza condiției lui de sclav, nu avea niciun drept și era la mila stăpânului pentru tot restul vieții. Încă o dată trebuie să ne aducem aminte că exista un plan providențial în spatele tuturor acestor nedreptăți.
Durerea și greutățile lui Iosif au fost reale. Fiul lui Iacov devenise sclav cu adevărat. Înainte trăise într-un mediu relativ pașnic și protejat, în sânul unei familii cu tensiuni și probleme. Se bucurase de libertate în închinare și ascultare de Dumnezeul părinților săi. Fără îndoială că trădarea josnică a fraților săi era un lucru greu de gestionat de către Iosif.
Iosif ar fi putut fi copleșit de o așa nedreptate, ar fi putut blestema numele lui Dumnezeu, ar fi putut deveni furios și înverșunat, exasperat de fiecare abuz cu care se confrunta. În schimb, el medita la lecțiile pe care le învățase în copilărie. Din prima zi a captivității, Iosif „s-a hotărât să-L slujească pe Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită; avea să întâmpine toate încercările care veneau peste el cu tărie morală și să-și împlinească toate datoriile cu devotament. Experiența unei singure zile avea să fie punctul de cotitură al vieții lui Iosif. Această nedreptate cumplită l-a transformat dintr-un copil alintat într-un bărbat – curajos, chibzuit și stăpân pe sine” (Patriarhi și profeți, p. 214).
Ca și Iosif, s-ar putea să nu înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri în viața ta. Dar ai face foarte bine dacă ai adopta aceeași atitudine de supunere față de Dumnezeu, iar El îți va aduce o victorie adevărată.
