A luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul unde erau închiși întemnițații împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniță. – Geneza 39:20
Iosif a avut de înfruntat două trădări majore: una a venit din partea fraților săi și a doua, din partea soției stăpânului său, Potifar. Consecințele în ambele cazuri au fost amare, dar au deschis posibilități pozitive nu numai pentru el, ci și pentru salvarea multora – inclusiv a propriei lui familii. Iosif a intrat ca sclav în casa demnitarului egiptean. Acesta și-a dat seama repede că Dumnezeu era cu evreul și l-a pus administrator peste toate bunurile sale. Dar soția lui Potifar a pus ochii pe chipeșul tânăr, încercând să-l seducă. El a refuzat să facă vreun lucru rău împotriva lui Dumnezeu și a stăpânului său, așa că femeia a pus la cale un scenariu ca să-l acuze pe Iosif de tentativă de dezonorare a ei. Versetul de astăzi rezumă toate consecințele acestui fapt.
Pentru a fixa istoria lui Iosif pe axa timpului, unii arheologi folosesc ca termen de referință începutul construirii Templului lui Solomon, din 1 Împărați 6:1 („patru sute optzeci de ani după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului”). Folosind acest sistem, ei au stabilit prezența lui Iosif în Egipt în timpul Regatului Mijlociu al faraonilor Sesostris al II-lea, Sesostris al III-lea și Amenemhat al III-lea, între 1894 și 1797 î.Hr. Pe de altă parte, alții încadrează istoria lui Iosif în A Doua Perioadă Intermediară, între 1699 și 1589 î.Hr., în timpul ocupației Hixoșilor asupra teritoriului Egiptului.
Papirusul D´Orbiney, păstrat în British Museum și scris la câteva secole după Iosif, include o povestire mitologică despre doi frați egipteni care ne aduce aminte de Iosif și de Potifar. Anpu și Bata au trăit ca tată și fiu. Anpu era căsătorit cu o femeie frumoasă, iar Bata era singurul lui frate mai mic, ce locuia cu ei. Anpu a plecat într-o călătorie, iar soția sa a folosit ocazia dezlănțuindu-și dorințele rafinate asupra lui Bata. Oricât a încercat aceasta să-l seducă, Bata a refuzat. Simțindu-se respinsă, ea a decis să se răzbune și i-a spus soțului că Bata a hărțuit-o în absența lui. Anpu a vrut să-l ucidă pe fratele mai mic, dar, aflând adevărul, a ucis-o pe soția sa. Deși cu semnificative variații, mulți arheologi văd în această poveste rămășițe ale istoriei adevărate a lui Iosif și Potifar, păstrată în Egipt secole la rând.
Comportamentul lui Iosif ne învață lecții exemplare: loialitate față de Dumnezeu, loialitate față de stăpân, autocontrol, integritate, amabilitate, credință, înțelepciune, curaj. Fie ca acestea să constituie mobilul rugăciunilor noastre ca Dumnezeu să ne dea trăsăturile de caracter necesare înfruntării provocărilor actuale!
