Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. – Daniel 1:8
Imperiul Babilonian s-a instalat ca putere mondială în secolele al VII-lea și al VIlea î.Hr., după dominația asiriană. În această perioadă, împăratul Nebucadnețar al Babilonului a cucerit Ierusalimul, a profanat templul și a luat prizonieri dintre cei mai aleși tineri din Israel, ca să îi instruiască și să le folosească mintea strălucită pentru expansiunea imperiului său. Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, toți din seminția lui Iuda, făceau parte din acest grup select de prinți. Acești tineri erau dispuși să-l slujească pe împărat fără să-și compromită conștiința. Primul test a fost mâncatul din delicatesele imperiale: alimente considerate necurate de legea lui Moise și, pe lângă aceasta, provenind de la jertfele păgâne.
Daniel a acționat ca reprezentant al acestui grup și a propus un experiment care, date fiind timpul și contextul cultural, poate fi considerat astăzi un studiu clinic controlat. În primul rând, au fost definite cele două regimuri alimentare aflate în contrast, pentru grupele participante: hrana și vinul împăratului (o variabilă independentă) versus alimentația bazată pe vegetale și apă (o altă variabilă independentă). În al doilea rând, a fost stabilită durata tratamentului – zece zile. În al treilea rând, s-au stabilit variabilele dependente, însemnând elemente care puteau fi măsurate după aplicarea celor două tipare alimentare: aspectul participanților, pe de o parte, și vigoarea lor fizică și intelectuală, pe de altă parte.
Știm că rezultatul acestui studiu riguros a fost concludent: judecând după fețele și forța lor, Daniel, Hanania, Mișael și Azaria au fost superiori față de ceilalți. Dumnezeu Însuși a sporit proprietățile hranei simple și naturale și efectele au fost nu numai temporare, ci s-au extins până la examenul final, când „în toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui! (v. 20).
Mai mult decât atât, avem o lecție minunată în versetul de astăzi. Marile victorii au început cu o decizie luată în mod liniștit, în avans: Daniel s-a hotărât în inima sa să nu se spurce. Înainte ca orice ispită, dificultate sau încercare să vină, am face foarte bine să hotărâm în inima noastră că Îi vom fi loiali lui Dumnezeu.
Atunci când vine momentul, nu lăsa deschisă opțiunea să decizi în ultimul moment dacă să asculți sau nu de Dumnezeu. Fă ca Daniel și propune-ți să fii credincios, indiferent de situație. Dumnezeu va face cărările tale să înflorească, la fel ca pe ale lui Daniel.
