Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. – Efeseni 3:17-19
Iquique este un oraş-port foarte important din nordul statului Chile şi este supranumit „Ţinutul campionilor”. În prezent, turismul este în expansiune aici, datorită plajelor frumoase şi a zonei comerciale fără taxe din apropierea portului. Acest oraş s-a născut în vremea exploatării salpetrului, un nitrat natural folosit ca îngrăşământ în agricultură şi în industria explozibililor şi a dinamitei. În secolul al XIX-lea – datorită boomului industriei salpetrului -, oraşul s-a dezvoltat foarte mult. Apoi producţia de salpetru sintetic de la sfârşitul Primului Război Mondial a dus la colapsul economic al zonei. Criza a fost atât de pronunţată încât, la 21 mai 1957, oraşul s-a umplut de steaguri negre, în semn de doliu pentru nivelul de trai al populaţiei.
Erau ocazii când se gătea la comun în cartier, pentru a uşura mai bine foamea cronică. În acea perioadă a sosit în oraş un cuplu tânăr care vindea cărţi creştine.
– Cum vă trece prin cap să vindeţi cărţi când aici nu avem nici ce mânca? au întrebat oamenii.
Cu câteva zile mai devreme, un tânăr renunţase la aceeaşi ocupaţie, din cauza amplorii dificultăţilor economice. Dar răspunsul soţilor a fost copleşitor:
– Dacă un singur suflet îl va primi pe Dumnezeu prin lucrarea noastră, a meritat efortul de a veni până aici.
Un singur suflet merită efortul asumării riscurilor. Un singur suflet merită toată durerea. Îţi dai seama cât valorează slujirea? Care este factorul motivator care îţi dă curajul să continui lucrarea? Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2). Pentru un singur suflet, dragă cititorule, pentru tine, Isus a ales să îndure crucea. Pentru bucuria care îi era pusă înainte, chiar şi numai ca să te vadă pe tine mântuit, a făcut ca suferinţa Lui să merite.
În „Ţinutul campionilor”, socrul meu (L), Râul Labra, împreună cu soţia lui, a devenit un campion al vânzărilor în America de Sud, în 1960. Doar câteva luni au fost suficiente să le aducă speranţă miilor de oameni, întrucât „nu era nimeni care să nu fie interesat”.
Cei care primesc dragostea lui Dumnezeu vor să o facă cunoscută altora, în ciuda obstacolelor. În unitate cu Hristos, ei vor fi făcuţi în stare să-L slujească într-o cruciadă incredibilă, care să-i arate lumii „lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” iubirii lui Dumnezeu.
