Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău! – Isaia 58:7
Vecina al cărei fiu nu mâncase nimic toată ziua a strigat disperată: „Emma! Emma! Ai putea să ne dai şi nouă o bucăţică mică?”
Era război şi nu se găsea de mâncare în micul sat Zemun, situat la câţiva kilometri de Belgrad, capitala fostei Iugoslavii. Cu ultima faină rămasă, Emma a copt o pâinişoară care abia le-ar fi ajuns copiilor ei. Dar vecina a mirosit aroma pâinii proaspete şi Emma nu a putut să nu-i dea şi ei o parte din pâine. După ce a dat preţioasa hrană, ce mai rămăsese le-a împărţit fetiţelor ei. În câteva secunde, pâinea a dispărut. Emma s-a rugat Domnului să le facă să adoarmă liniştite şi să nu se trezească noaptea următoare plângând de foame.
Cu altă ocazie, Emma şi soţul ei au ascuns doi soldaţi inamici într-o crăpătură a muntelui, care era aproape de casa lor. Acela era locul unde ei confecţionau butoaie şi îl foloseau ca garaj şi pivniţă. Cât de mult le reaminteau aceşti doi tineri de cei doi băieţi ai lor, plecaţi şi ei la război! Riscându-şi viaţa, Emma şi soţul ei au încercat să-i ducă spre frontieră pe soldaţi, deghizaţi în fetelor lor, şi s-au rugat lui Dumnezeu să nu moară în această tentativă.
Te-ai gândit vreodată să ajuţi pe cineva, dar ai auzit o voce şoptindu-ţi în ureche să stai şi abia după ce ieşi din necazul ăsta sau ăla să-l ajuţi pe cel în cauză? Ce aştepţi? Să ieşi tu însuşi din datorii? Să termini cine ştie ce proiect? Să ai un salariu mai bun? Având cunoştinţă de asemenea experienţe sensibile precum aceasta despre bunica mea (L) maternă, mi-e ruşine că mi-au trecut vreodată prin minte asemenea gânduri.
Fără îndoială, celor care s-ar putea să se simtă jenaţi de asemenea gânduri, capitolul 58 din Isaia le oferă o nouă şansă de a se pune în mâna lui Dumnezeu. „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar şi în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă” (v. 10, 11).
Fă un tur mintal asupra felului în care Dumnezeu ţi-a purtat de grijă de-a lungul anilor. Un mod de a-I mulţumi este să împărţi ceea ce ai cu cineva care este într-o situaţie mai dezavantajată decât tine. „Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede (…) şi slava Domnului te va însoţi” (v. 8).
