Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. – Faptele 20:24
Apostolul Pavel voia să petreacă Paştele în Ierusalim pentru că acolo – mai mult decât în oricare altă parte – avea ocazia să predice Evanghelia oamenilor de pretutindeni care soseau în oraş pentru sărbători. Din cetatea Corint, din Grecia, el a călătorit spre Ierusalim vizitând în trecere diverse localităţi, pentru a întări credinţa primilor creştini. Dar împlinirea acestei misiuni nu-i aducea numai disconfort, ci şi sacrificiu şi suferinţă. Aceste lucruri nu-l afectau însă pe Pavel, aşa cum el însuşi spune: „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” Apostolul avea un scop clar în viaţă: să-şi împlinească misiunea încredinţată lui de Dumnezeu. Acest plan făcea să merite toate greutăţile. Lucrarea sa a fost atât de eficientă încât, în secolul întâi al erei creştine, el putea să spună că credinţa a fost răspândită „pretutindeni în întreaga lume” (Romani 1:8).
Totuşi sarcina de a duce Evanghelia în toată lumea nu a fost decât parţial împlinită. Mai este încă o jumătate de lume care nu a auzit despre iertarea şi dragostea lui Dumnezeu. Aceşti oameni nu au auzit despre Hristos, despre sacrificiul Său ispăşitor şi despre speranţa învierii şi a vieţii veşnice. Nu crezi că sunt pregătiţi să primească mesajul? Isus a spus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş!” (Ioan 4:35). „Cine va lăsa case comode şi legături dragi pentru a purta lumina preţioasă a adevărului în ţări îndepărtate? La cei cărora le-a fost încredinţată lumina adevărului, fiecare zi, fiecare moment vine încărcat cu realitatea teribilă că bărbaţi şi femei din fiecare ţară se pregătesc fie pentru prosperitate, fie pentru nenorocire, hotărându-şi destinul pentru eternitate” (Mărturii pentru biserică, voi. 8, p. 54).
Chiar şi astăzi, lumina adevărului trebuie dusă de instrumente omeneşti. Ea trebuie dusă de mine şi de tine! Dacă acceptăm misiunea primită, cu siguranţă se vor interpune dificultăţi şi obstacole. Va fi nevoie să facem sacrificii şi să înfrângem greutăţile. Totuşi putem conta pe binecuvântata promisiune: „Ci voi veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt şi veţi fi martori (…) până la marginile pământului” (Faptele 1:8).
