Ci voi veţi primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată ludeea, în Samaria şi până la marginile pământului. – Faptele apostolilor 1:8
Într-un sat din Pirinei, în fiecare an se ţinea o sărbătoare la sfârşitul culesului. Cultivatorii de viţă-de-vie din toate zonele înconjurătoare veneau să celebreze faima vinurilor lor şi să îşi arate mândria meşteşugului lor. Se povesteşte că, odată, regele a poruncit să fie construit un butoi uriaş în aşa fel încât toţi producătorii de vin din regiune să aducă câte o găleată din cel mai bun vin al lor şi să-l verse în butoi, până când acesta se va umple. Astfel, fiecare participant avea ocazia să guste din acest amestec excelent făcut din cele mai alese vinuri gustate vreodată. Unul după altul, viticultorii urcau pe o scară până în vârful butoiului şi turnau în el cel mai bun vin. Dar fiecare dintre ei a crezut că nimeni nu o să-şi dea seama că, în loc de vinul convenit, el turna în butoi doar apă. În ziua deschiderii sărbătorii, regele a avut onoarea să guste rodul slujitorilor săi. Imaginează-ţi scena stânjenitoare când toţi producătorii prezenţi au privit îngroziţi la pocalul regelui plin cu apă.
E foarte posibil ca şi tu să gândeşti că nu va observa nimeni că nu faci tot posibilul. Şi este foarte probabil ca şi alţii să gândească la fel, astfel că, roadele pe care Regele universului le aşteaptă să nu apară niciodată în biserica ta. Sau poate crezi că nu poţi da ceea ce n-ai şi că roadele unei slujiri bune depind doar de Dumnezeu.
Înainte de Cincizecime, ucenicii au petrecut un timp de „adâncă cercetare a inimii. Îşi dădeau seama de nevoia lor spirituală şi au strigat către Domnul după ungerea sfântă, care avea să-i facă adecvaţi pentru lucrarea de câştigare de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înţeles că Evanghelia trebuia dusă lumii şi, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care Domnul Hristos le-a promis-o” (Faptele apostolilor, p. 37). Când s-au apropiat de El, ei s-au apropiat în acelaşi timp unul de altul şi astfel au putut împlini împreună nobila misiune.
Şi noi avem nevoie să strigăm astăzi către Dumnezeu ca Duhul Sfânt să ne facă în stare să lucrăm la salvarea sufletelor. Evanghelia trebuie proclamată lumii prin avertizări şi fapte neegoiste de slujire care reflectă dragostea lui Dumnezeu. Promisiunea a fost deja făcută. Haideţi să primim puterea Duhului Sfânt pentru a fi martori până la capătul pământului!
