Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! – Matei 24:45,46
În 1944, un ofiţer de la Serviciul Japonez de Contrainformaţii, pe nume Hiroo Onoda, şi alţi doi soldaţi au debarcat pe insula filipineză Lubang, Mindoro. Acesta primise ordine de la ofiţerul lui superior să saboteze pistele de aterizare şi porturile pentru a preîntâmpina invazia inamicului. Mottoul său era: „Rezişti sau mori!” nu „Predă-te sau capturează!” Două luni mai târziu, nord-americanii au aterizat pe in- sulă şi au luat-o în stăpânire. Onoda şi soldaţii săi s-au refugiat în pădure pentru a nu fi luaţi prizonieri. În august 1945, al Doilea Război Mondial s-a sfârşit, dar ei au continuat să se ascundă. Japonezii îşi imaginau că mai erau soldaţi care continuau să se ascundă, aşa că generalul lor a sugerat să fie împrăştiate din avion manifeste deasupra insulelor, care să-i anunţe că s-a terminat războiul. Deşi a citit acest mesaj, Onoda nu a avut încredere că acesta era adevărul, aşa că s-a afundat mai adânc în munţi. În anii care au urmat s-au făcut încercări de a da de urma lor şi de a-i convinge că războiul se terminase. Dar scrisorile, fotografiile şi prezenţa rudelor lor au fost interpretate drept capcane ca să fie păcăliţi şi luaţi prizonieri. În 1972, Onoda era singurul supravieţuitor rămas la datorie. În sfârşit, după alţi doi ani de căutări, exploratorul japonez Norio Suzuki a reuşit să-l localizeze şi a înţeles cât de motivată era tenacitatea lui: „Până când nu primesc un ordin de la ofiţerul meu superior, voi rămâne devotat misiunii încredinţate”, au fost exact cuvintele lui Onoda.
Aşa că Suzuki s-a întors în Japonia şi l-a găsit pe maiorul Tanigukhi, care, între timp, se retrăsese din armată şi lucra într-o librărie. Au călătorit împreună în insula Lubang şi, îmbrăcat în uniformă militară, comandantul i-a ordonat lui Onoda să îşi înceteze misiunea. Trecuseră aproape 30 de ani de la terminarea războiului, iar Onoda s-a întors în ţara lui şi a fost decorat ca erou naţional.
Devotamentul în serviciu este fundamental pentru un bun ostaş. Atât în vreme de război, cât şi pe timp de pace, Dumnezeu ne-a dat faţă de semenii noştri responsabilităţi care nu pot fi ignorate. Când Comandantul ceresc va veni să ne caute, ar vrea să spună cu credinţă: „Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” Hotărăşte-te astăzi să-ţi arăţi devotamentul în slujire până în ziua când Isus Se va întoarce!