Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. (…) Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. – Coloseni 3:12,14
Echilibrul are legătură şi cu îmbrăcămintea noastră. De când a intrat păcatul în Eden, îmbrăcămintea a devenit un subiect de mare importanţă pentru fiinţa umană. Relatarea biblică ne spune că acest lucru li s-a întâmplat părinţilor noştri imediat după ce au păcătuit: „Li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele” (Geneza 3:7). După o asemenea situaţie nefavorabilă, este posibil ca sentimentele noastre legate de îmbrăcăminte să rămână conectate, într-o anumită privinţă, la factori negativi şi păcătoşi care contravin constant dorinţei noastre naturale nu numai de a ne proteja corpul de condiţiile atmosferice, ci şi de a ne crea o imagine plăcută şi decentă prin modul în care ne îmbrăcăm. În anumite ocazii, aceste sentimente amestecate îi pot face pe unii să adopte faţă de îmbrăcăminte o atitudine care să varieze între un interes necontrolat şi un dezinteres total.
În cartea sa Obsessed by Dress (Obsedaţi de îmbrăcăminte), Toby Tobias adună cuvinte ale unor celebrităţi pe tema îmbrăcămintei şi modei, punându-şi întrebarea dacă această obsesie trebuie considerată viciu sau virtute. În această antologie, el analizează ziceri ale lui Virgiliu, Christian Dior, Mark Twain şi Coco Chanel, printre alţii, reasigurându-ne că obsesia hainelor este tot atât de veche ca istoria umană. Unul dintre citatele cele mai relevante este cel aparţinându-i scriitorului francez Anatole France, câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, care a spus: „Arată-mi hainele unei ţări, şi eu voi scrie istoria ei.”
De fapt, hainele noastre spun o mulţime de lucruri despre noi şi de aceea Dumnezeu ne-a dat indicaţii cu privire la ele. El spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3,4).
Gândeşte-te la următorul lucru: ţinutele şi accesoriile de valoare înaintea lui Dumnezeu sunt simplitatea, puritatea şi o atitudine blândă şi liniştită. Aşa că poporul lui Dumnezeu să nu se dea în vânt după podoabe exterioare, ci după cele ale inimii. Pentru că Dumnezeu zice: „Mai presus de toate, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” În acelaşi timp, graţia, frumuseţea şi simplitatea interioară se vor reflecta în hainele pe care le porţi.
