Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea! – Psalmii 39:7
Speranţa este asociată cu efecte binefăcătoare pentru sănătate. Iar beneficiile devin remarcabile în anumite circumstanţe extreme, mai ales când oamenii se află în situaţii de risc pentru viaţa lor.
Un studiu clasic despre speranţă şi durata vieţii a fost condus de Curt Richter, în 1957, şi a folosit şoareci de câmp. Şoarecii au fost aşezaţi într-un vas cu apă din care nu puteau ieşi, pentru a li se măsura timpul de supravieţuire în condiţii stresante. S-a notat faptul că, după aproximativ 15 minute, rozătoarele mureau subit. Interesant de notat a fost şi faptul că, dacă şoarecii erau scoşi din apă să se odihnească timp de câteva minute, la al doilea test la care erau supuşi aceştia erau în stare să înoate şi să supravieţuiască aproape 80 de ore. Richter credea că acest timp scurt de salvare le genera „speranţă” şoarecilor, dându-le curajul să înoate ore în şir la al doilea test.
Un fapt şi mai interesant este ce se întâmplă cu fiinţele umane. Sunt multe relatări despre oameni care s-au prins de speranţă şi au reuşit să supravieţuiască în cele mai grele situaţii. Juliane Koepcke se afla împreună cu alţi 94 de pasageri în zborul 508 cu Lansa L-188, pe 24 decembrie 1971. În timp ce treceau pe deasupra pădurilor peruviene s-a stârnit o furtună puternică cu turbulenţe şi unul dintre motoarele avionului a luat foc. Când şi-au dat seama ce se întâmplă, pasagerii au început să ţipe şi să geamă, dar mama lui Juliane a spus calmă: „Acesta este sfârşitul; s-a terminat.” Avionul s-a prăbuşit de la 3 000 de metri, cauzând o tragedie. Unii pasageri au reuşit să supravieţuiască impactului, deoarece copacii au atenuat căderea. Dar numai Juliane, de 17 ani, a ţinut cu dinţii de viaţa ei şi s-a hotărât să supravieţuiască cu orice preţ. Rănită grav şi suferind din cauza unei clavicule rupte, a mers după ajutor. A urmat cursul unui pârâu pentru a ajunge la un râu mai mare, sperând să găsească oameni acolo. Slabă, flămândă şi cu viermi în răni, a găsit în sfârşit ajutor, după două săptămâni.
De cele mai multe ori nu putem alege evenimentele sau situaţiile din viaţa noastră, dar putem alege atitudinea cu care să le facem faţă. O atitudine de încredere în viitor poate fi de mare ajutor în rezolvarea dificultăţilor. Chiar dacă viaţa ne este în pericol şi ni se pare că toate lucrurile sunt pe dos, putem repeta împreună cu psalmistul: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea!”
