Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? – Romani 6:16
În Roma antică, persoana care acumula datorii prea multe şi nu mai reuşea să facă plăţile la timp era numit addictus. Creditorii îi duceau pe aceşti addictus în piaţa publică, unde le strigau numele şi valoarea datoriei pentru ca, în situaţia în care o rudă apropiată empatică, un prieten sau un cetăţean dorea să achite datoria, să o poată face şi să-l elibereze pe datornic. Dacă, timp de 60 de zile, nimeni nu plătea datoria, creditorii îşi rezervau dreptul de a-l face sclav pe addictus, pe care îl puteau vinde sau păstra. Octavio Paz, care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1990, a afirmat că „dependenţa de droguri este o formă modernă de sclavie”. Putem spune că orice formă de dependenţă, fie de substanţe, fie presupunând un comportament, este o formă de sclavie. Sigur că robia păcatului implică cea mai rea formă de sclavie – cea morală.
Pavel prezintă în Romani 6 două feţe ale conceptului de sclavie: sclavia păcatului, care duce la moarte (v. 16), şi sclavia ascultării, care duce la neprihănire (v. 16) şi la viaţă veşnică (22). La prima vedere, pare neplăcut să spui că fiinţa umană este sclava păcatului sau a ascultării de Dumnezeu. Dar posibilitatea de a alege (Deut. 30:19; Luca 16:13) este tema principală prezentă pretutindeni în Scripturi şi fiecare persoană are libertatea de alegere. Ni se spune că, odată ce am decis cui să fim robi, ar trebui să nu uităm că drumurile sunt diferite: unul sfârşeşte în viaţă, celălalt, în pierdere şi moarte.
Tradiţia spune că nobilii din Imperiul Roman mergeau la licitaţia de sclavi, puneau ochii pe câte un tânăr sau tânără care arăta bine şi apoi licitau continuu. Cel în cauză se uita neputincios la cel care îl licita, simţindu-se o victimă a unui sistem nedrept. În acele momente îşi imagina anii de cruzime şi de abuzuri care îl aşteptau şi era cuprins de sentimentele teribile de mânie şi disperare că nu era în stare să-şi redobândească libertatea. După ce târgul era definitivat, bogatul şi sclavul, uniţi printr-un lanţ, plecau din piaţă până când ajungeau într-o zonă pustie a cetăţii. Acolo, cel puternic rupea lanţul şi, privindu-l pe celălalt cu empatie şi bucurie, îi spunea:
– Te-am cumpărat ca să poţi fi liber. Poţi pleca.
Înmărmurit, sclavul, revenindu-şi din starea de şoc şi mişcat de dragostea stăpânului, striga:
– Domnul meu! Fă-mă sclavul tău! Te voi servi tot restul vieţii mele!
Cine nu ar vrea să fie sclavul împăratului universului, Cel plin de dragoste şi compasiune?
