Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. – 1 Corinteni 10:31
Hrana este o facilitate necesară – o sursă de dezvoltare şi fericire. Aproape toate sărbătorile sunt însoţite de mâncare şi băutură. Apostolul Pavel ne sfătuieşte să-L slăvim pe Dumnezeu prin mâncarea noastră, băutura sau oricare alt lucru pe care îl facem. Hrana este o necesitate pentru a supravieţui, dar pentru unii poate deveni un coşmar.
Gisela avea tendinţa să mănânce prea mult. Când mânca dulciuri, prăjeli sau alte alimente supercalorice, nu-şi putea controla pofta. Avea o înclinaţie puternică să mănânce mai mult şi sfârşea mâncând peste măsură, mai ales când era singură. Chiar şi la serviciu avea un sertar plin de ciocolată, biscuiţi, dulciuri şi alte gustări pe care le înfuleca din când în când. Era cuprinsă repetat de această dorinţă puternică, mai ales când era descurajată sau stresată după o conversaţie sau o amintire neplăcută. Fizic, Gisela a ajuns aproape obeză. Mintal, nu mai avea suficientă forţă şi voinţă să-şi poată controla comportamentul. Social, s-a izolat de compania altor persoane şi a ajuns într-un moment de risc foarte mare să se supraalimenteze. Spiritual, şi-a pierdut religiozitatea vibrantă pe care o avusese, nu se mai ruga, nu mai citea Biblia şi nu se mai gândea la lucruri spirituale.
Când şi-a dat seama de pericol şi a încercat să stopeze comportamentul adictiv, Gisela a descoperit adevărata profunzime a problemei ei. Dacă două-trei zile reuşea să menţină dieta sănătoasă şi moderată, se simţea incomod, prost-dispusă şi gândindu-se permanent la produse de patiserie, ciocolată, prăjituri, dulceaţă, îngheţată, hrană prăjită şi pâine. Disperarea cumplită produsă de lipsa alimentelor adictive este cunoscută ca sindrom de sevraj. Sub această presiune, Gisela recădea în adicţia de hrană şi se simţea vinovată ca şi când ar fi căzut într-o ispită.
Numai puterea lui Dumnezeu şi susţinerea personală a celei mai bune prietene o mai puteau scoate pe Gisela din marasmul în care se afunda zi de zi. Şi-a dat seama că numai puterea supranaturală a Creatorului avea forţa să o elibereze din această sclavie. A început să se roage mai arzător ca niciodată şi a căutat refugiu în promisiunile biblice. Prietena ei cea mai apropiată păstra legătura cu ea prin telefon, SMS-uri şi vizite personale. S-au rugat mult împreună şi separat. Dumnezeu a intervenit, iar Gisela a început să se simtă liberă din nou, cu ajutorul puterii divine şi al prietenei ei.
Astăzi, Gisela este liberă. Totuşi înaintează cu prudenţă şi se prinde ferm de Dumnezeu, deoarece este mai expusă riscului de a fi dependentă de alimente decât cei care nu au avut o asemenea experienţă niciodată.
