Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. – Filipeni 3:19
Apostolul Pavel îi avertizează pe filipeni să nu accepte predicile sau exemplul vrăjmaşilor lui Hristos. În general îi descrie pe aceştia ca având un comportament reprobabil: slava lor este în ruşinea lor, mintea lor este îndreptată spre lucruri pământeşti, sfârşitul lor este pierzarea. Dar şi dumnezeul lor este pântecele. Pavel foloseşte cuvântul grecesc koilia, care înseamnă „burtă”, iar forma sa verbală înseamnă a fi supus plăcerilor cerului gurii şi lăcomiei.
Oamenii care suferă de adicţie alimentară au nevoie de ajutor extern – atât ajutor profesionist, cât şi milă divină. Trăim vremuri dificile, din cauza accesului la produse alimentare procesate şi concentrate, în cele mai multe părţi ale lumii. Acest lucru accentuează pericolul de a dobândi această dependenţă. Am (J) citit de curând pe forumul celor dependenţi de alimente următoarele: „îmi petrec tot sfârşitul de săptămână gândindu-mă ce aş mai putea mânca”; „Ce greu este să mă opresc la timp din mâncat!”; „Zahărul mă domină”; „Tocmai am mâncat o pungă uriaşă de chipsuri de cartofi şi mă simt oribil”; „îmi spun continuu că trebuie să mă opresc din mâncat când simt că m-am săturat, dar nu pot. Mă urăsc pe mine însumi şi nu ştiu ce să fac”; „Am scris pe internet ca să îmi eliberez sufletul, fiindcă nu vreau să admit în faţa prietenilor mei că sunt dependent”; „Fast-foodul îmi ruinează viaţa, mă gândesc la acest lucru toată ziua, tânjesc după el şi când nu-l pot avea sunt disperată. Îmi arunc banii şi, odată cu ei, şi sănătatea şi nu mă pot elibera din acest viciu”; „Sunt dependentă; mă ghiftuiesc cu mâncare când sunt plictisită, singură, tristă, furioasă sau fericită (…), mănânc întruna chiar şi când nu-mi este foame.”
Tonul acestor postări este foarte trist şi îţi frânge inima, lucru de aşteptat, dată fiind gravitatea problemei. Dar creştinul se bazează pe semnele de speranţă, prinzându-se de promisiuni divine cum ar fi: „Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile 3:21-23). Unele cazuri de dependenţă alimentară necesită intervenţie profesionistă, altele, nu. Dar în toate cazurile, primul pas este să te adresezi în rugăciune Domnului Isus şi să continui cu următorii paşi de eliberare din această dependenţă sau din altele.
