De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? – Matei 6:25
Leonora şi Sonia locuiau în aceeaşi casă, dar coexistenţa lor a devenit imposibilă din cauza comportamentului Soniei. Obiceiul ei de a face cumpărături genera multe probleme. Şi-a cumpărat atât de multe haine, obiecte şi accesorii încât cele câteva dulapuri şi dressinguri ale casei au devenit neîncăpătoare. Apoi a început să depoziteze obiectele direct pe jos, fapt care făcea umblatul prin casă foarte dificil. Sonia nu era genul de femeie care să acumuleze obiecte şi să nu arunce nimic. Problema ei era dependenţa de cumpărături. De exemplu, dacă voia să deschidă o conservă şi nu găsea în clipa aceea deschizătorul de conserve, avea o scuză perfectă să meargă să cumpere, chiar dacă mai erau vreo câteva deschizătoare pierdute prin casă. Aflată în supermarket, Sonia voia să cumpere lucruri pe care le considera „foarte folositoare şi esenţiale”. Această manie i-a adus probleme la serviciu, la bancă, în relaţii şi în domeniul psihologic.
Există oameni pasionaţi de cumpărături, chiar dacă nu în această măsură extremă, ca în situaţia expusă mai sus. Este vorba despre un impuls puternic de a cumpăra lucruri percepute ca foarte importante (chiar dacă nu sunt necesare). Această activitate devine tema principală a vieţii lor, căreia îi dedică timp şi efort pentru a plănui, a căuta reduceri în magazine şi pe internet, a compara preţurile şi calităţile şi a simţi satisfacţie făcând toate acestea. Persoana afectată nu este conştientă de situaţia ei până când un străin sau un cunoscut din familie nu declanşează alarma, când descoperă datoriile imense sau stivele de produse care nu au fost folosite niciodată.
Textul de astăzi ne oferă recomandarea lui fsus să ne rectificăm scara valorilor: viaţa este cel mai important lucru. Deşi e adevărat că trebuie să ne hrănim şi să ne îmbrăcăm, mâncarea şi hainele nu sunt decât mijloace de întreţinere a vieţii. Evanghelia foloseşte cuvântul psuhe pentru a se referi la viaţă, suflarea primită din cer, sufletul, esenţa existenţei noastre. Înainte de a apuca drumul consumerismului, să reflectăm asupra importanţei vieţii noastre în raport cu lucrurile prin care aceasta este întreţinută. Să adoptăm atitudinea recomandată de apostolul Pavel: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:8).
