Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. – Matei 6:22
Televizorul este unul din aparatele care stă în faţa ochilor oamenilor cele mai lungi perioade de timp. În medie, europenii privesc la televizor cam 18 ore pe săptămână, iar americanii, aproximativ 28 de ore. Oamenii din alte ţări se uită mai puţin la televizor. Dar tendinţa generală este de a privi prea mult la televizor. Programele de televiziune au reprezentat numărul unu în trecut, în lume, înainte de computer şi de internet. Cei mai mulţi telespectatori privesc la televizor mai mult timp decât citind, jucându-se, practicând sporturi sau având activităţi culturale sau împreună cu familia.
Au fost identificate o serie de efecte negative legate de privitul la televizor. Acest lucru favorizează violenţa, promiscuitatea, pasivitatea şi constituie un obstacol în calea activităţii fizice. Favorizează valorile superficiale sau chiar imorale. Publicitatea este periculoasă pentru copii şi adulţi. Folosirea tehnicilor foarte complexe ale imaginilor îl incită pe telespectator să vadă materialele care sunt prezentate într-o manieră aproape irezistibilă. În orice caz, televiziunea fură o cantitate imensă de timp printr-un magnetism care îl ţine pe telespectator inconştient de trecerea timpului. E adevărat că uneori televiziunea transmite programe educaţionale, transmite noutăţi folositoare sau chiar promovează valori morale; doar că, asemenea conţinut este minim comparat cu celelalte obişnuite.
Dar, chiar şi aşa, este un alt risc major: dependenţa. Viitorul dependent începe să privească la televizor ca să se relaxeze şi, fără să-şi dea seama, măreşte numărul de ore folosite în acest scop. El dezvoltă un interes excesiv faţă de anumite programe: telenovele, ştiri, sport, jocuri, filme… sau orice altceva. El simte nevoia să se uite mai mult ca să se simtă mai bine. Îi vine foarte greu să închidă televizorul. Când nu se uită la televizor, mintea i se îndreaptă către aceleaşi programe, care se împletesc în imaginaţia sa. La un moment dat îşi dă seama că a apărut o problemă şi încearcă să stabilească o limită, dar nu reuşeşte şi începe să se simtă vinovat pentru recidive. Acestea sunt deja simptome de adicţie. Ca rezultat, viaţa începe să se complice şi aceasta îi afectează relaţiile cu familia, prietenii, colaboratorii şi colegii.
Unii oameni cad mai repede în acest obicei decât alţii. Gândeşte-te la punctele tale tari şi slabe şi îndreaptă-te către Dumnezeu pentru a-I cere înţelepciune ca să poţi lua o hotărâre în rutina ta zilnică, inclusiv privind timpul de stat în faţa televizorului. Dacă ai o predispoziţie la orice tip de adicţie, probabil că unele lucruri trebuie evitate cu desăvârşire, urmând sfatul Evangheliei (Matei 18:9).
