Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. – Eclesiastul 3:1
Capitolul 3 din Eclesiastul cuprinde o listă amplă de comportamente şi experienţe prin care trec majoritatea fiinţelor umane. Această listă grupează două câte două extremele fiecărui comportament: a distruge sau a clădi, a rămâne tăcut sau a vorbi, a râde sau a plânge, a păstra sau a arunca etc. Sunt momente când o extremă sau alta este îndreptăţită, dar numai într-o anumită măsură şi pentru o perioadă limitată. Acesta este cazul multor acţiuni obişnuite: sunt bune cu moderaţie, dar pot deveni foarte dăunătoare în exces.
Adicţia cibernetică include orice comportament adictiv legat de internet. Reţelele de socializare constituie un instrument foarte valoros, mai ales când este greu să păstrezi legătura cu familia şi cu prietenii aflaţi la mare distanţă. Această tehnologie face posibilă comunicarea prin cuvinte şi imagini nu numai între două persoane, ci între mai multe simultan. Social media a reînviorat prietenii care nu erau posibile înainte. Din nefericire, mulţi oameni sfârşesc prin a petrece prea mult timp în acest mod, în timp ce alţii prezintă simptome de adicţie.
Când cineva ajunge la limita adicţiei, îşi începe ziua verificând dacă a mai postat cineva vreo fotografie sau un link. Profitând că este online, cel în cauză lasă un mesaj, actualizează o informaţie, aşa încât ceilalţi să vadă că este prezent şi să îi răspundă. Se conectează zilnic şi chiar de mai multe ori pe zi. Notificările pe care le primeşte îl încurajează să reacţioneze, iar dacă nu primeşte niciuna devine dezamăgit. Timpul petrecut excesiv în online îl reţine de la îndeplinirea responsabilităţilor (muncă, familie, casă, studii etc.). Îşi reduce orele de somn pentru a recupera timpul petrecut excesiv online. Mai devreme sau mai târziu, singur sau la intervenţia cuiva apropiat, hotărăşte să-şi restrângă sau să renunţe la interacţiunea online, dar se simte incredibil de deranjat, nervos şi anxios. Ceea ce simte seamănă cu sindromul de sevraj din cazul dependenţelor de substanţe.
În aceste cazuri, profesioniştii recomandă eliminarea sau reducerea folosirii reţelelor de socializare. Totuşi este necesară umplerea golului astfel creat. Ce activitate poate fi mai adecvată decât consolidarea relaţiilor cu oameni în carne şi oase, cu principii solide, valori morale şi religioase? Dacă simţi că te îndrepţi într-o zonă periculoasă, caută un grup religios sau orientat spre slujire căruia să i te alături. În definitiv, de unde te aştepţi să primeşti ajutor supranatural? Psalmistul ne aduce aminte: „Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: «Tb eşti Dumnezeul meu!» Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmii 31:14,15).
