Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit, ci îşi lărgeşte gura ca Locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea, aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el şi toate popoarele le trage la el. – Habacuc 2:5
Toleranţa este o etapă foarte periculoasă a dependenţei. Aceasta are loc când o persoană se obişnuieşte cu consumul de droguri sau cu un comportament de risc şi manifestă nevoia de suplimentare. Astfel, are nevoie de o „doză” mărită pentru a obţine efectele anterioare. Acest fenomen este uşor de observat la consumul de droguri sau medicamente, dar nu este limitat la narcotice. Poate fi regăsit şi la alte adicţii, cum ar fi cea alimentară (o singură prăjitură nu mai este suficientă) sau la cea de jocurile de noroc (nu mai e suficient un pariu pe sume mici, sume mai mari sunt puse în joc).
Versetul din Habacuc oferă o imagine terifiantă a adicţiei de vin, dar poate fi aplicată în oricare alt domeniu pentru a ilustra toleranţa. „îşi lărgeşte gura ca Locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea” înseamnă că, în acelaşi fel, iadul este destinul inevitabil al muritorului. Aşa că dependentul are nevoie de mai mult şi mai mult ca să ajungă la nivelul iniţial de satisfacţie. Din nefericire, cu cât creşte mai mult „doza”, legile naturale îşi impun limitele şi procesul intră în colaps, producând dezechilibre fizice sau mintale sau chiar moartea din cauza „supradozei”.
Acest concept poate fi aplicat şi la viaţa morală. Călcarea constantă a unui principiu sau recidiva unui păcat poate produce de asemenea toleranţă. Dumnezeu ne-a dat conştiinţa pentru a ne îndepărta de căile care ne separă de El, dar, prin încălcări repetate, ea se poate împietri (vezi 1 Timotei 4:2), iar când este adusă la tăcere nu ne mai deranjează deloc. Sfintele Scripturi prezintă exemplul lui Irod, care a fost îngrozit (Matei 14:9) când Salomeea, fiica Irodiadei, cumnata şi iubita lui, i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul. A trebuit să i-l dea, ca să se ţină de cuvânt, însă câteva luni mai târziu, când Irod L-a judecat pe Isus, conştiinţa sa deja clacase. „Conştiinţa lui Irod era acum mult mai puţin sensibilă decât atunci când tremura de groază la cererea Irodiadei privind capul lui Ioan Botezătorul. Pentru o vreme, el simţise ţepuşa mustrării de conştiinţă pentru actul lui îngrozitor, dar receptivitatea lui morală devenise din ce în ce mai degradată din cauza vieţii lui de îngăduinţă de sine” (Viaţa lui Iisus, p. 730).
Reînnoieşte-ţi astăzi decizia de a rămâne credincios Domnului Isus! Roagă-te să nu faci niciodată un pas spre tolerarea păcatului, care poate duce la împietrirea conştiinţei, facând-o insensibilă la glasul lui Dumnezeu.
