Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică. – Ioan 4:13,14
Am (J) avut un coleg care a fost fumător înrăit înainte de a se converti. Prin harul lui Dumnezeu a fost în stare să renunţe la acest obicei. Totuşi, după ani de la abandonarea viciului, mi-a spus: „N-am fumat zece ani, dar aproape în fiecare zi îmi trecea prin minte gândul de a aprinde o ţigară.”
Posibilitatea recidivei este întotdeauna prezentă la cei care au fost sclavii vreunei dependenţe, iar aceasta este o ameninţare reală. Fie ca urmare a unui gând trecător, fie la un miros, o aromă, un sunet sau din cauza unei întâlniri cu o persoană sau un loc, se poate reaprinde dorinţa de a relua obiceiul (chiar şi doar pentru „o singură” dată). Setea după experienţa dăunătoare, chiar dacă păleşte datorită voinţei noastre, ne va bântui totuşi în viitor.
În timpul dialogului Său cu femeia din Samaria, Isus nu a vorbit despre dependenţe, ci despre dorinţele şi nevoile fiinţei umane în general. Apa, acest lichid esenţial al vieţii, este exemplul suprem al nevoii fiziologice, fiindcă depindem de ea pentru a trăi. Prin cuvintele: „Oricui bea din apa pe care i-o voi da Eu nu-i va mai fi niciodată sete”, Isus ne face să înţelegem că orice soluţie am găsi pentru dorinţele noastre, aceasta nu va fi niciodată completă. De aceea El ne face o ofertă de soluţionare supremă a recidivelor: Apa vieţii – care este Isus însuşi în viaţa noastră. Nu este de mirare că programele universal recunoscute de asistare a persoanelor în sevraj, cum ar fi Alcoolicii Anonimi, recomandă conectarea la o putere supranaturală, transcendentă, divină, pentru recăpătarea libertăţii şi evitarea riscului de recidivă.
Cei care nu au fost afectaţi de diferite substanţe pot crede că sunt scutiţi de adicţii, dar acest lucru nu este adevărat. Trebuie să ne reamintim în fiecare zi că suntem cu toţii „dependenţi” de păcat şi de aceea apostolul Pavel spune că „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10) şi de aceea „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor pentru că toţi au păcătuit” (5:12). La care el adaugă de asemenea propria mărturie: „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (7:19). Este clar că suntem în capcana unui tip de dependenţă la care suprema soluţie este Isus din Nazaret: apa care ne astâmpără complet setea, apa care este Duhul Sfânt – Cuvântul Său, învăţăturile Sale, dragostea Sa.
Vino la Isus chiar acum şi cere-I această apă a vieţii care aduce satisfacţie autentică şi care rămâne în veac!
