Şi acum, iată că împins de duhul mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mâ înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. – Faptele 20:22,23
În lumina evenimentelor viitoare, unii oameni tind să manifeste o anxietate apriorică. În multe cazuri, anxietatea este asociată cu gânduri şi evenimente catastrofice care se întâmplă numai în imaginaţie. Pe alţii pare să îi paralizeze teama de situaţii reale care nu s-au întâmplat.
Apostolul Pavel, la rândul lui, era sigur că oriunde ar fi mers s-ar fi confruntat cu situaţii tragice reale. În drumul său spre Ierusalim, el s-a întâlnit cu câţiva fraţi din cetatea Milet. Când să le spună la revedere, a început să li se destăinuie: „împins de duhul mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.” Cum să nu fie el neliniştit şi anxios în faţa suferinţei şi a abuzului de care urma să aibă parte? Cum să întâmpine el o asemenea situaţie în mod curajos şi optimist?
Scriptura spune că Pavel avea un singur lucru în minte: să-şi încheie cu bucurie sarcina pe care i-o trasase Dumnezeu. „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu” (v. 24).
Pavel avea un scop clar în viaţă. Întreaga lui atenţie, efortul şi consacrarea lui aveau ca obiect nu controlul şi reducerea anxietăţii, nu lupta cu nedreptăţile vieţii şi condamnarea răului la persecutorii săi, ci atingerea ţintei de a răspândi vestea bună a iubirii lui Dumnezeu.
De multe ori, pentru a evita durerea, anxietatea şi suferinţa, sunt evidenţiate doar adevărurile plăcute ale Evangheliei. Prin urmare, atunci când apar, dificultăţile sunt percepute ca neobişnuite, ca şi când nu ar fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dar, dimpotrivă, este scris că „în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele 14:22). Însă, chiar şi în aceste condiţii, noi putem fi neafectaţi de anxietate, dacă ne împlinim conştiincioşi lucrarea care ne-a fost dată şi ne îndreptăm ochii către Cel care, pentru orice problemă, are pregătită deja o soluţie.
Ştii în mod clar care este scopul vieţii tale? îţi conştientizezi responsabilitatea încredinţată de Dumnezeu? Adu-ţi aminte că „Isus vede sfârşitul de la început şi, în fiecare dificultate, El are pregătită o soluţie să aducă uşurare. Rămânând în Hristos, noi putem îndeplini toate lucrurile prin El, care ne întăreşte” (Mărturii, vol. 7, p. 98).
