Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! – Psalmii 105:1,2
Muzica încorporează un aspect elementar al culturii tuturor civilizaţilor. Într-o măsură mai mare sau mai mică, muzica însoţeşte fiecare fiinţă umană şi reprezintă un instrument de comunicare şi exprimare a emoţiilor. În acelaşi timp, muzica influenţează emoţiile, deci există o influenţă reciprocă, potenţialul acesteia nefiind decât puţin cunoscut. Gary Ansdell, un renumit profesor şi cercetător de la Universitatea din Melbourne (Australia), în cartea sa How Music Helps in Music Therapy and Everyday Life (Cum ajută muzica în meloterapie şi în viaţa de zi cu zi), evidenţiază importanţa ei ca modalitate de îmbunătăţire a stării de bine. Psihoterapia, meloterapia şi în special cântatul sunt folosite ca instrumente eficiente în recuperarea pacienţilor suferinzi de schizofrenie, demenţă, maladia Parkinson şi alte boli neurodegenerative.
Un experiment desfăşurat de studenţii la Muzică a evidenţiat că aceia care ascultau muzică veselă în timp ce îşi cufundau mâinile în apă cu gheaţă tolerau durerea timp mai îndelungat şi o descriau ca mai puţin severă decât cei care ascultau o muzică tristă. Acest lucru înseamnă că muzica, folosită corespunzător, poate favoriza o stare emoţională care să devină preponderentă şi să-i ajute pe oameni să suporte durerea şi declinul fizic.
Cartea biblică Faptele apostolilor relatează cum Pavel şi Sila s-au folosit de puterea cântatului într-o situaţie adversă. Era miezul nopţii şi se aflau în cea mai adâncă celulă a temniţei din Filipi, cu picioarele în butuci şi cu răni serioase, pentru că fuseseră bătuţi zdravăn cu nuiele. Fără îndoială, era o situaţie de anxietate cumplită (vezi Faptele 16:22-25). Poate exista un moment mai greu decât acesta în care să cânţi? Ce consecinţe a avut cântatul lor?
Prin cântările lor, apostolii au adus speranţă intr-un loc singuratic şi întunecos, încărcat de durere şi suferinţă. „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia” (v. 26). În timp ce ei cântau, toţi întemniţaţii au fost eliberaţi din lanţuri, dar absolut niciunul nu voia să evadeze. Ascultarea imnurilor de închinare într-o asemenea situaţie gravă le-a generat dintr-odată ascultătorilor un aşa interes încât mulţi dintre ei şi-au predat viaţa lui Dumnezeu (v. 33).
Încearcă astăzi puterea copleşitoare a cântatului! Mulţi simt eliberare şi calm în timp ce cântă imnuri şi îşi înalţă glasul în laude către Dumnezeu.
