Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. – Psalmii 23:4
Ploua de câteva zile şi multe drumuri de ţară erau pline de noroi. Era aproape de miezul nopţii când tatăl meu (L) a primit un telefon şi rugămintea de ajutor, pentru că maşina Ford 350, verde-kaki din anii ’60, încărcată cu stupi, rămăsese blocată în noroi. Era puţin cam rece afară, mama şi fraţii dormeau deja, aşa că era privilegiul meu să merg cu tata în această intervenţie de salvare. Mi-am pus cizmele şi o haină şi, fără nicio frică de noapte sau de drumul pustiu, ne-am îndreptat spre câmpul îndepărtat.
O lună incredibilă lumina drumul ca şi când ar fi fost ziuă, dar, înainte să ajungem la destinaţie, am avut o nouă surpriză. De data aceasta, un cauciuc de la camionul nostru, micul „invincibil” Unimog, a explodat. Aşa că, în timp ce tata schimba cauciucul, eu îi ţineam lanterna. Nu îmi amintesc alte detalii decât că am reuşit să scoatem Fordul 350 din noroi cu toată încărcătura. Este foarte posibil ca eu să fi adormit în cabină înainte de operaţiunea de salvare. Nu am uitat însă că am fost împreună cu tata în timpul acestor momente grele.
Viaţa este plină de momente dificile. Am putea spune că dificultăţile sunt o parte normală a vieţii. Dar, ştiind acest lucru, putem conta pe Tatăl nostru ceresc, ceea ce contează foarte mult în modul de a le percepe şi a le face faţă.
Apostolul Pavel s-a confruntat cu dificultăţi semnificative în timpul lucrării sale. Din propriile lui cuvinte ştim că a suferit „în osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte” (2 Corinteni 11:23). De trei ori a fost bătut cu nuiele, o dată a fost lovit cu pietre, de trei ori a naufragiat, a petrecut o noapte şi o zi plutind pe apă, s-a aflat adesea în călătorii; a înfruntat pericole pe apă, între tâlhari, printre propriii concetăţeni, printre neamuri, în cetăţi, în pustie, pe mare, printre fraţii mincinoşi; s-a confruntat cu oboseala şi truda, uneori cu nesomnul, cu foamea şi setea, uneori postind, dezbrăcat şi în frig (v. 25-27). Totuşi a putut spune cu bucurie: „însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine” (2 Timotei 4:17).
Astăzi nu te teme să treci prin dificultăţi mici sau mari! Doar asigură-te că eşti alături de Tatăl tău ceresc, în aventura de a salva omenirea.
