Iată, stau lângă izvorul acesta de apă… – Geneza 24:13
Era o zi toridă de vară când am (L) plecat să găsesc o altă locuinţă pentru familia noastră. Unde locuiam în Roma era prea scump şi aveam nevoie de ceva mai convenabil. Aşa că m-am îndreptat către vechiul sat Poli, unde locuiau nişte prieteni pe care îi întâlnisem din întâmplare în autobuz. Preocupaţi, aceştia mi-au spus că duminica e imposibil de găsit ceva de închiriat, aşa că s-au oferit să mă ajute să găsesc un apartament în celelalte zile ale săptămânii şi m-au invitat foarte amabili la masa de prânz. M-am dus la ei cu speranţa că vecinii ar putea să-mi dea vreo informaţie. Dar vecinii dormeau, aşa că, în loc să iau prânzul cu ei, am plecat şi mi-am zis în gând: „N-am de gând să mănânc până când nu rezolv problema pentru care am venit.”
Într-adevăr, localitatea era pustie. Am căutat cu disperare. Epuizată de căldură, m-am oprit la o fântână. Acolo mi-am adus aminte de Eliezer, slujitorul lui Avraam, şi m-am hotărât să strig la Dumnezeu în acelaşi fel. Am spus: „Doamne, am obosit căutând. Este foarte cald şi nu ştiu unde să mă duc. Şi, chiar dacă aş face tot ce pot, tot nu ar fi de folos. Doamne, nici italiana nu o vorbesc prea bine. Te rog, dă-mi o soluţie în locul acesta!”
Încă mă rugam când, pe lângă mine, a trecut o doamnă care vorbea şi ofta. Nu înţelegeam ce spune, dar m-am hotărât să-i răspund cu: Dio la benedical (Dumnezeu să vă binecuvânteze!). Câteva minute mai târziu a trecut o altă femeie şi am întrebat-o ce mă interesa pe mine. Ea m-a asigurat că vecinul prietenelor ei mi-ar putea da o informaţie. Nici nu s-a îndepărtat bine această doamnă, că vecinul ei a apărut mergând pe bicicletă. Foarte bucuroasă, i-am ieşit înainte să îl salut, spunându-i care este nevoia mea disperată.
„Sigur că da! Verişoara mea are un apartament de închiriat. O puteţi găsi în casa aceea (arătându-mi o casă la 100 de metri depărtare), cea cu balconul verde.” Când am mers acolo, m-au întâmpinat trei femei. Prima dintre ele era exact doamna care ofta şi îmi zisese ceva în italiană. A doua era cea care îmi spusese despre vecinul prietenelor ei, iar a treia era stăpâna apartamentului în care aveam să locuim în următorii trei ani. Deci toţi cei pe care îi întâlnisem în sat în ziua aceea aveau legătură cu apartamentul pe care Dumnezeu îl pregătise pentru noi. Slăvit să fie Dumnezeu pentru mila Sa! „Nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut (…), pentru că aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu” (Psalmii 78:4,7).
