Articolul precedentImportanța autorității
    Articolul următorIngredientul principal

    Cine sunt eu?

    Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. – 1 Ioan 3:2

    Cine sunt eu? Iată o întrebare prezentă constant în viaţa oamenilor, căreia încercăm să-i răspundem iarăşi şi iarăşi în decursul vieţii. Nevoia de răspuns este „esenţială şi imperativă în aşa măsură încât omul nu poate rămâne sănătos la minte dacă nu găseşte o cale de a-şi satisface această nevoie” (spune Erich Fromm în cartea sa The Sane Society [Societatea sănătoasă la minte]). Indiferent cât de des deja ai răspuns, această întrebare poate reapărea cu mai mare sau mai mică putere în diverse situaţii, generând anumite niveluri de anxietate. Răspunsul pe care îl dăm are o semnificaţie transcendentă, pentru că are legătură cu identitatea noastră, care ne influenţează puternic gândurile, sentimentele, acţiunile şi chiar personalitatea.

    Cum influenţează identitatea personalitatea? Păi să ne imaginăm că un copil va răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?” cu „Sunt un măgar!” (sau cel puţin aceasta aude în mod repetat de la colegii săi). De aceea, pentru a fi consecvent cu propria identitate, el se va comporta în acord cu ceea ce crede că este. Din nefericire, copiii sunt destul de creduli cu privire la ce spun alţii despre ei şi acceptă orice li se spune. Unii oameni cred că a fi „rău” este mai bine decât a fi „nimeni”. În schimb, dacă unui copil i se spune: „Tu eşti important”, „Tu eşti preţios”, „Tu îmi eşti de un mare ajutor”, el îşi va asuma trăsăturile respective (identitatea) şi se va comporta în consecinţă.

    Mulţi îi condamnă pe alţii pe nedrept, echivalându-le eronat greşelile cu aspecte din personalitatea lor. Una e să spui: „Eşti un prost” şi alta: „Ce ai făcut este o prostie.” E vorba de două lucruri diferite. În primul caz este afectată identitatea; în al doilea caz se face referire la un fapt sau la o acţiune. Mulţi au idei similare despre propria identitate când spun: „Sunt obez”; „Sunt deprimat”; „Sunt dependent de droguri”; „Sunt homosexual”, când, de fapt, în cel mai rău caz, ar putea să spună: „Sufăr de obezitate”; „Sufăr de depresie”; „Am o dependenţă” sau „Am o tendinţă homosexuală”. Într-o bună zi, ceva ce ai va dispărea sau nu va mai fi valabil în dreptul tău, în timp ce un anume lucru ce face parte din identitatea ta va rămâne lipit de tine până la final.

    Ai un răspuns adecvat la întrebarea iniţială? Ca să găseşti răspunsul şi să ştii cine eşti, nu e nevoie să cercetezi felul în care te simţi sau cum te-ai comportat de curând. Şi nici nu trebuie să asculţi ce spun alţii despre tine. Biblia spune că „noi suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2), deci să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor avute de la copiii Tatălui nostru ceresc!

    Julian Melgosa și Laura Fidanza
    Aceste meditaţii zilnice sunt pe teme care îţi pot consolida stima de sine şi relaţiile de familie, dar te pot şi ajuta să-ţi cristalizezi valorile. Mai mult, aceste mesaje te vor sprijini în lupta cu anxietatea sau cu depresia, trăind cu certitudinea salvării prin harul lui Dumnezeu. Autorii sunt doi psihologi creştini cu experienţă, care oferă citate şi promisiuni biblice adecvate pentru îngrijorările şi durerile cotidiene, ce pot fi diminuate prin influenţa divină a Sfintelor Scripturi.

    Din aceeași categorie

    „Păcatele îţi sunt iertate”

    Vindecarea spirituală din păcat este o nevoie pe care o are întreaga omenire: cei care suferă cel mai mult nu sunt cei mai mari păcătoşi; clerul nu are autoritate să ierte. Cel care le citeşte inimile şi unora, şi altora vrea să încurajeze pe oricine să caute iertarea.

    Iertarea divină

    Dacă eşti pierdut, nu aştepta cine ştie ce îmbunătăţiri înainte de a-L căuta pe Dumnezeu! Dacă te simţi departe de Dumnezeu, întoarce-te la El fără întârziere! Adu-ţi aminte că Dumnezeu va avea milă de tine... şi-ţi va acorda iertarea Sa!

    Vindecarea rănii

    Ruth a dat dovadă de o dispoziţie impresionantă iertându-l pe ucigaşul fiului, nepotului şi nurorii ei. Ea nu a aşteptat ca timpul să vindece rana sau să plece din acel loc pentru a putea uita tragedia.

    Procesul iertării

    Deoarece pacea este mai importantă decât retrăirea durerilor din trecut, te invităm să cauţi iertarea şi să te bucuri de timpul valoros care ţi-a mai rămas pentru a-ţi trăi viaţa. Dacă îi dai voie lui Hristos să trăiască în inima ta, egoismul şi mândria vor muri, iar iertarea va deveni o realitate în existenţa ta.

    Publicate astăzi

    A végső harc jellege

    „Felnyitotta az Úr az Ő tárházát, és előhozta az Ő haragjának szereit: mert e cselekedet...

    Stima de sine

    Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare,...

    ARO 10

    Un obiect vechi așezat lângă ceva nou va face două lucruri: în primul rând, va arăta urâțenia celui vechi și va știrbi destul de mult și din frumusețea celui nou. Așadar, pune-ți ca țintă schimbarea totală și nu compromite eforturile pe care oricum le faci, dacă vrei să obții un rezultat cu adevărat bun!

    Poți învăța multe de la găini

    Când Dumnezeu a creat animalele, le-a învățat moduri diferite de a se comporta. Trebuie să ne rugăm în fiecare zi ca Dumnezeu să ne ajute să fim buni și răbdători și apoi, asemenea puicuței galbene, să avem grijă de corpul nostru așa cum El a intenționat de la început.

    „Păcatele îţi sunt iertate”

    Vindecarea spirituală din păcat este o nevoie pe care o are întreaga omenire: cei care suferă cel mai mult nu sunt cei mai mari păcătoşi; clerul nu are autoritate să ierte. Cel care le citeşte inimile şi unora, şi altora vrea să încurajeze pe oricine să caute iertarea.