La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! – Daniel 9:9
În cursul acestei luni vom medita la iertare. Acesta este un subiect sensibil, pentru că poate influenţa modul în care ne raportăm la ceilalţi. Când oamenii ne iartă, devenim receptivi la ei. Pe de altă parte, când noi suntem cei care trebuie să ierte, începem să devenim şovăitori. Indiferent că e vorba de primit sau de oferit, trebuie să recunoaştem că toţi avem nevoie de iertare. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de iertare pentru păcatele noastre. Pentru a ne recăpăta pacea, trebuie să ne cerem iertare pentru păcatele noastre trecute, indiferent dacă acestea au fost săvârşite în mod voluntar sau nu. Noi avem nevoie să primim iertare şi să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine sau pe cei care ne-au rănit sau ofensat, ca să putem avea pacea minţii şi să ajungem la împăcare.
Biblia face multe referiri la iertare. Cele mai multe grupări religioase recomandă iertarea ca o cale de reabilitare a relaţiilor rupte. La fel, multe doctrine ne încurajează să cerem iertarea divină pentru păcatele noastre. În domeniul ştiinţelor, iertarea îi este repartizată psihologiei. Într-o recenzie bibliografică, publicată în Journal of Cognitive Psychotherapy, cercetătorii Giacomo Bono şi Michael McCullough, de la Universitatea din Miami, insistă asupra necesităţii promovării iertării în psihoterapie pentru redobândirea sănătăţii mintale. Alţi cercetători au arătat că iertarea poate avea efecte benefice chiar şi asupra sănătăţii fizice a celui care o oferă. De fapt, consecinţele acesteia trec dincolo de reducerea mâniei şi a resentimentelor şi ajung la cele mai fine molecule ale corpului uman.
Cererea şi acordarea iertării presupun totuşi anumite riscuri. Ruşinea şi teama de respingere sunt principalele obstacole cu care se confruntă oamenii atunci când cer iertare. În efortul de a ne proteja şinele, câteodată negăm faptul că am rănit pe cineva, dar de fapt nu facem decât să amplificăm suferinţa de ambele părţi. Astfel, iertarea devine un lucru ciudat şi dificil de realizat de fiinţa umană. Pe de altă parte, Biblia scoate în evidenţă faptul că „la Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea şi iertarea”. Iertarea celor care nu merită este specialitatea unui Dumnezeu bun şi iertător (Psalmii 86:5).
Astăzi te invităm să îţi revizuieşti viaţa şi să încerci să-ţi aduci aminte dacă e nevoie să ierţi pe cineva. În acelaşi timp, gândeşte-te dacă este cineva care trebuie să-ţi ceară iertarea. Adu aceste situaţii înaintea lui Dumnezeu şi roagă-L să-ţi dea curajul să le poţi rezolva. Rămânând de partea Lui, vei învăţa să ierţi aşa cum te-a iertat El. Cu ajutorul Său, te vei putea elibera de vină, ură şi resentimente.