Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. – Faptele apostolilor 5:31
Este evident că iertarea şi pocăinţa merg mână în mână: nu este iertare fără pocăinţă. Ce înseamnă a te pocăi? Cum ne putem da seama dacă suntem cu adevărat pocăiţi? Cuvântul grecesc tradus cu „pocăinţă” este metanoia, care înseamnă „schimbarea gândului” sau „schimbarea minţii, a atitudinii” şi implică schimbarea fundamentală a perspectivei. Spiritual vorbind, pocăinţa cuprinde părăsirea „căii rele” şi alegerea „căii bune”. Profetul Isaia descrie în cuvintele următoare o persoană care se pocăieşte: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!», când veţi voi să vă abateţi la dreapta sau la stânga. Veţi socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie, le vei arunca şi le vei zice: «Afară cu voi de aici!»” (Isaia 30:21,22). Din aceste versete reţinem că idolii care erau preţuiţi şi cărora li se aducea închinare în primă instanţă au ajuns dispreţuiţi acum, pentru că închinătorii urmau calea Domnului.
Problema este că unii confundă pocăinţa cu mustrările de conştiinţă şi îi sperie consecinţele faptelor lor, dar atitudinile faţă de păcat nu şi le schimbă. Fără îndoială, textul biblic de astăzi transmite un puternic mesaj de speranţă. El spune că adevărata pocăinţă, precum şi iertarea sunt daruri date de Dumnezeu şi au fost oferite pentru salvarea noastră. Pentru că jertfa lui Hristos este perfectă, ne putem încrede în puterea Lui în ce priveşte acordarea pocăinţei şi iertării. De aceea nu avem altceva de făcut decât să primim aceste daruri minunate şi să îl lăudăm pentru ele.
Victoria era o fată rebelă al cărei motto era: „Fac întotdeauna ce vreau.” Pentru a-şi atinge scopurile, orice mijloc era justificat: minciuni, furturi, înşelăciuni abundau în relaţiile ei interpersonale, academice şi de afaceri. Într-o zi L-a întâlnit pe Hristos şi cursul vieţii ei a fost schimbat. Şi-a regretat existenţa plină de înşelătorii şi a fost convinsă că, în Hristos, poate fi un om nou. Şi-a pus încrederea în faptul că pusese capăt vieţii ei celei vechi şi că Dumnezeu poate să-i dea o viaţă mai bună (2 Corinteni 5:17).
Şi tu te poţi gândi la viaţa ta şi te poţi întreba: „Pe ce cale mă aflu?” Isus aşteaptă să te ia de mână; aşteaptă să-ţi dea puterea să trăieşti o viaţă nobilă şi plină de virtuţi! (Minte, caracter, personalitate, voi. 2, p. 453). În Hristos există puterea de a trăi o viaţă mai bună! Eşti cumva în căutarea unei vieţi noi mai bune? Primeşte pocăinţa şi schimbă-ţi astăzi viaţa!
