Ci îţi voi sfărâma jugul acum de pe tine şi-ţi voi rupe legăturile… – Naum 1:13
Amanda Berry, Gina Dejesus şi Michelle Knight au suferit împreună aceleaşi atrocităţi mai bine de zece ani. Ele se bucurau cu o inimă veselă de tinereţea lor când au fost răpite de un bărbat care le-a ţinut captive în casa sa din Cleveland (SUA). Legate cu funii şi lanţuri, au fost abuzate, violate şi bătute în mod repetat. Drept urmare au îndurat mai multe sarcini şi avorturi şi o singură fetiţă a supravieţuit acestui iad brutal. Apoi, într-o zi de primăvară, asupritorul a uitat să închidă uşa dormitorului Amandei. Fără să se gândească de două ori, aceasta s-a târât până la uşa veche de la intrare. Şi-a scos mâna printr-o gaură şi a strigat după ajutor. Un vecin a ajutat-o spărgând uşa şi sunând la numărul de urgenţă. În câteva minute a sosit poliţia şi femeile captive au fost eliberate din lanţuri.
Aceste tinere au avut nevoie de foarte mult ajutor ca să-şi reconstruiască viaţa. Deşi foarte diferite una de cealaltă, le-a unit setea de dreptate, dar procesului de iertare au trebuit să-i facă faţă în mod individual. „Cred că trebuie să ierţi ca să-ţi poţi vedea de viaţă mai departe”, a spus Gina într-un interviu. În cadrul unui show de televiziune, şi Michelle a precizat că şi-a iertat răpitorul „în toate privinţele”, comparând acest lucru cu „transformarea noroiului în aur”. Amanda s-a opus şi nu l-a iertat, după cum ea însăşi afirma la canalul ABC News.
Zece ani din viaţă înlănţuită pe nedrept! Să merite oare să rămâi înlănţuită de criminal, de data aceasta prin mânie şi resentimente? Povestea acestor femei este şi impresionantă, şi educativă. În autobiografia lor Hope: A Memoir of Survival in Cleveland (Speranţa: Memoriile supravieţuirii în Cleveland), ele povestesc că numai speranţa le-a făcut în stare să supravieţuiască unei asemenea orori. Dar, în principal, această istorie de viaţă ne învaţă că iertarea nu depinde de gravitatea faptelor comise, ci mai degrabă de puterea alegerii. Nu au trecut toate prin aceleaşi tratamente odioase? Nu au fost toate victimele aceluiaşi abuzator? E adevărat că iertarea nu şterge abuzul, dar îl poate transforma în ceva bun. Această poveste încărcată de durere poate fi asimilată şi ca o istorie a eliberării nu numai din casa din Cleveland, ci şi din ură şi resentiment.
Poate cunoşti pe cineva care a supravieţuit unui oarecare tip de abuz sau oprimare. Lanţurile unei vieţi amare pot rămâne în amintirea persoanelor care au trecut prin suferinţă. Arată-le că este posibilă viaţa liberă, dacă decid să facă loc iertării. Nu uita să le spui că iertarea nu depinde de gravitatea faptelor, ci de alegerea lor. Iertarea este instrumentul dat de Dumnezeu ca să rupem lanţurile răzbunării.
