Limitele iertării

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. – 1 Ioan 1:9

    The Limits of Forgiveness (Limitele iertării) este titlul cărţii pe care Simon Wiesenthal a scris-o la persoana întâi. Acţiunea cărţii are în centru istoria unui tânăr evreu care a fost trimis într-un lagăr de concentrare, în anii nazismului. Tânărul trebuia să facă curat în sala de operaţie a unui spital militar.

    Mai târziu, după război, un fost ofiţer SS era pe moarte. În dorinţa lui de a-şi elibera conştiinţa, a rugat asistenta să caute un evreu căruia să-şi mărturisească vina şi să îşi ceară iertare în numele celor ca el. Ea l-a chemat pe Simon, care s-a apropiat de patul nazistului muribund. Pe patul de moarte, ofiţerul a mărturisit că, în ciuda educaţiei primite într-o familie catolică ce se opunea ideilor antisemite, influenţa lui Hitler l-a făcut să se înroleze în trupele SS. Astfel ajunsese să ia parte la numeroase atrocităţi, cum ar fi incendierea unei case cu peste 300 de oameni înăuntru, inclusiv copii, femei şi bătrâni. Fără să dea nicio explicaţie, Simon a ieşit imediat, în fugă, din salon.

    Există o serie întreagă de dileme etice pe care le ridică această istorie de viaţă. Este posibil să fie iertat un criminal care are mustrări de conştiinţă? E posibil să ierţi relele comise împotriva altor oameni?

    Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Dumnezeu poate cu siguranţă ierta un criminal pocăit, chiar dacă victimele sale nu îl iartă niciodată. Totuşi unii oameni îşi mărturisesc păcatele unor străini care nu au direct de-a face cu răul făcut, aşa că ei rămân fără pace sau iertare. Acesta este cazul lui Iuda, uce-nicul vânzător. Când a văzut că Isus este condamnat, a mers la templu cu mustrări de conştiinţă să se mărturisească „preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: «Am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat»” (Matei 27:3,4). Plecând de la templu, el a continuat să-şi poarte vina şi, plin de remuşcări, s-a spânzurat (v. 5).

    Mărturisirea păcatelor unii altora este necesară numai între agresor şi victimă (Iacov 5:16). Atunci când rănim pe cineva şi îi producem durere şi lui Dumnezeu, trebuie să îi mărturisim Lui toate păcatele noastre pentru a primi iertare deplină.

    Ţi-ai mărturisit toate păcatele? Ţi-ai cerut iertare de la cei cărora le-ai greşit? Caută-L mai întâi pe Dumnezeu! Iertarea Sa este garantată. Acum cere-I curajul şi umilinţa pentru a-ţi mărturisi greşelile şi înaintea cuiva care are nevoie să audă cuvintele tale de părere de rău!

    Julian Melgosa și Laura Fidanza
    Aceste meditaţii zilnice sunt pe teme care îţi pot consolida stima de sine şi relaţiile de familie, dar te pot şi ajuta să-ţi cristalizezi valorile. Mai mult, aceste mesaje te vor sprijini în lupta cu anxietatea sau cu depresia, trăind cu certitudinea salvării prin harul lui Dumnezeu. Autorii sunt doi psihologi creştini cu experienţă, care oferă citate şi promisiuni biblice adecvate pentru îngrijorările şi durerile cotidiene, ce pot fi diminuate prin influenţa divină a Sfintelor Scripturi.

    Din aceeași categorie

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Valoarea speranţei

    Biblia vorbeşte despre cea mai bună speranţă - binecuvântata noastră speranţă (Tit 2:13), care este venirea Domnului nostru Isus Hristos, ca să pună capăt acestei perioade de durere, moarte şi nedreptate şi să dea startul bucuriei veşniciei.

    Încrederea în Dumnezeu

    Încrederea în Tatăl ceresc este modalitatea autentică de prevenire şi combatere a depresiei. Împrejurările vieţii pot înrăutăţi teribil situaţia personală a cuiva susceptibil la depresie: o boală gravă - proprie sau a cuiva drag; pierderea locului de muncă; dezintegrarea familiei, etc.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...