Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ti-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. – Psalmii 32:3-5
În cartea sa Opening Up: The Healing Power of Expressing Emotions (Deschiderea: Puterea vindecătoare a exprimării emoţiilor), James Pennebaker, profesor de psihologie la Universitatea din Texas, descrie un studiu clasic din care a extras câteva deducţii importante. Fiind interesat de legătura dintre exprimarea experienţelor traumatice şi manifestările fizice, el a împărţit o clasă de studenţi la Psihologie în trei grupe. Celor din prima grupă le-a cerut să scrie despre traumele prin care au trecut în cursul vieţii – traumele sexuale din adolescenţă fiind cel mai frecvent povestite. Celor din a doua grupă le-a cerut să scrie orice doreau, fără să le sugereze un anumit subiect. Celor din a treia grupă nu le-a trasat nicio sarcină, pentru a avea o grupă de control. Apoi profesorul a păstrat o evidenţă privind frecvenţa cu care studenţii se îmbolnăveau şi frecventau centrul de îngrijire medicală al universităţii. Rezultatele au arătat că aceia care şi-au exprimat durerea nu s-au îmbolnăvit în aceeaşi măsură cu participanţii din celelalte două grupe. Iar cei din a treia grupă, care nu scriseseră nimic, erau cei mai bolnavi.
Există experienţe negative pe care oamenii le păstrează în suflet ani de zile. Unele dintre ele sunt situaţii în care persoana în cauză a fost victimă. Altele sunt decizii greşite cu urmări de neşters şi care includ povara unei emoţii puternice. Altele includ sentimente de vină pentru producerea unor mari dureri altora sau propriei persoane. În toate aceste situaţii, există lucruri ascunse şi sentimente negative suprimate, iar sistemul imunitar este de asemenea inhibat. Vinovăţia, furia, ura şi răzbunarea pot produce diverse afecţiuni complexe.
Împăratul David susţine această idee când zice: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi şi noapte (…) mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.” Dar el oferă un tratament puternic pentru rezolvarea acestei situaţii: deschiderea inimii către Dumnezeu pentru a-I arăta Lui durerea ta.
Ai încă păcate nemărturisite? Ai încă secrete ascunse care au nevoie să fie scoase la lumină? Nu trebuie să aştepţi până când organismul tău va prezenta simptome ale emoţiilor reprimate. Deşi nu trebuie să vorbeşti constant despre acestea, asigură-te că le aduci pe toate înaintea lui Dumnezeu pentru a găsi uşurare!
