Articolul precedentCasa Tatălui este casa Mea
    Articolul următorTotul nou

    Acoperirea prejudiciului

    Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!- Isaia 1:17

    Richard Luttrell, proaspăt absolvent al şcolii militare americane, avea 18 ani când s-a îndreptat spre Vietnam. În 1967, în timpul primei bătălii la care a participat, a întâlnit un soldat inamic faţă în faţă. Fiecare l-a ţintit pe celălalt într-o manieră ameninţătoare, dar Richard a apăsat primul pe trăgaci, omorându-l pe loc. Trupul însângerat a căzut la picioarele lui şi, alături, a căzut şi o fotografie de mărimea unui timbru. Aceasta prezenta un soldat cu o fetiţă, cel mai probabil fiica vietnamezului. Au urmat alte bătălii şi confruntări, una după alta, până când Richard a fost rănit şi trimis acasă. El s-a întors încărcat de episoade pline de groază, dar cel mai tulburător dintre toate era amintirea micii fotografii. La un moment dat, el a încercat să rezolve această problemă, lăsând această poză alături de lista celor căzuţi, la memorialul dedicat foştilor combatanţi din Vietnam, din Washington, D.C. A scris câteva rânduri, cerându-i iertare soldatului pentru că i-a luat viaţa şi cerându-i iertare fetiţei că i-a luat tatăl. Cineva a găsit scrisoarea şi a publicat-o într-un ziar. Apoi l-a găsit pe Richard ca să-i dea fotografia înapoi. Aşa că Richard nu a reuşit să scape de amintirile lui vinovate. N-avea decât să caute copila necunoscută ca să-i ceară personal iertare. După mai multe coincidenţe a reuşit să o întâlnească. La 33 de ani după evenimentul din Vietnam, Richard Luttrell şi Lan Trong Ngoan în sfârşit s-au întâlnit.

    „Aş fi preferat să mor eu în acea bătălie”, i-a spus el, printre lacrimi şi regrete, „Îmi pare rău cu adevărat, sper să mă ierţi!” Astfel şi-a găsit Richard pacea.

    Uneori credem că, dacă simţim părere de rău, este destul, e suficient să fie schimbat cursul acţiunii. Am fost sinceri când ne-am mărturisit greşelile lui Dumnezeu şi apoi aşteptăm să se închidă capitolul şi să întoarcem liniştiţi pagina. Totuşi, textul biblic de astăzi cuprinde obligaţia celui care îşi regretă greşeala. Acesta trebuie să acopere paguba atât cât mai este posibil. Richard Luttrell a făcut tot ce i-a stat în putere să se achite moral faţă de familia celui pe care l-a omorât.

    „Cererea victimei pentru a putea ierta cuprinde recunoaşterea prejudiciului adus, pocăinţa, compasiunea pentru victimă şi o dovadă de empatie, precum şi o oarecare reparaţie. Aceasta este singura cale de eliminare a stresului emoţional”, e de părere Enrique Echeburua, profesor de psihologie clinică la Universitatea Ţării Bascilor (Spania).

    Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne cerem iertare şi să reparăm, pe cât posibil, răul produs!

    Julian Melgosa și Laura Fidanza
    Aceste meditaţii zilnice sunt pe teme care îţi pot consolida stima de sine şi relaţiile de familie, dar te pot şi ajuta să-ţi cristalizezi valorile. Mai mult, aceste mesaje te vor sprijini în lupta cu anxietatea sau cu depresia, trăind cu certitudinea salvării prin harul lui Dumnezeu. Autorii sunt doi psihologi creştini cu experienţă, care oferă citate şi promisiuni biblice adecvate pentru îngrijorările şi durerile cotidiene, ce pot fi diminuate prin influenţa divină a Sfintelor Scripturi.

    Din aceeași categorie

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Valoarea speranţei

    Biblia vorbeşte despre cea mai bună speranţă - binecuvântata noastră speranţă (Tit 2:13), care este venirea Domnului nostru Isus Hristos, ca să pună capăt acestei perioade de durere, moarte şi nedreptate şi să dea startul bucuriei veşniciei.

    Încrederea în Dumnezeu

    Încrederea în Tatăl ceresc este modalitatea autentică de prevenire şi combatere a depresiei. Împrejurările vieţii pot înrăutăţi teribil situaţia personală a cuiva susceptibil la depresie: o boală gravă - proprie sau a cuiva drag; pierderea locului de muncă; dezintegrarea familiei, etc.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...