Articolul precedentSfânt în familie și în biserică
    Articolul următorO fericire mai mare

    Mustrările

    Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! – Apocalipsa 3:19

    Potrivit Micului dicţionar academic (ed. a Il-a, 2010), semnificaţia verbului „a mustra” este „a-şi arăta prin cuvinte nemulţumirea faţă de atitudinea sau faptele cuiva; sinonime: a certa, a dojeni, a dezaproba, a imputa”. Acest lucru presupune confruntarea cuiva cu răul aferent acţiunilor sale pentru a-l face să se pocăiască. Biblia ne învaţă că Dumnezeu ne mustră şi ne pedepseşte din dragoste. Dar, chiar dacă intenţia este bună, cei mai mulţi oameni preferă să audă cuvinte plăcute şi au tendinţa să se înfurie, să se apere sau să atace persoana care îşi permite să-i mustre. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată câteva modalităţi de mustrare, care pornesc de la o observaţie delicată şi ajung la o mustrare severă (Matei 18:15; 1 Timotei 5:20).

    Una din primele mustrări ale lui Isus i-a fost adresată chiar mamei Sale. În timpul nunţii din Cana, văzându-L pe Isus înconjurat de ucenici, mânată de mândria maternă, Maria a vrut ca ceilalţi să ştie că Fiul ei este trimis de Dumnezeu. Observând că se termină vinul, ea aştepta ca El să facă o minune. Isus, în cuvinte respectuoase, a făcut-o să înţeleagă că relaţia dintre ei nu îi dădea niciun drept asupra Lui şi nici dreptul de a-I indica direcţia de urmat în misiunea Lui (vezi Viaţa lui Iisus, p. 147).

    Când Iacov şi Ioan I-au propus lui Isus să poruncească să cadă foc din cer şi să-i ardă pe cei care nu-L primeau, El i-a mustrat spunându-le că nu a venit să piardă vieţile oamenilor, ci să le mântuiască (Luca 9:56). Şi Petru a primit o mustrare severă când încerca să-L abată pe Hristos de la moartea Sa iminentă (Matei 16:23).

    Ce să mai spunem despre înaltele oficialităţi din timpul Său? Le-a spus că sunt făţarnici, „pentru că voi curăţiţi partea dinafară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi necumpătare” (Matei 23:25).

    Cuvântul lui Dumnezeu este plin de mustrări. De-a lungul anilor, slujitorii lui Dumnezeu i-au transmis aceste mesaje unei lumii căreia nu îi place să asculte sfaturi şi să-şi îmbunătăţească purtarea. Numai câţiva vor accepta mustrarea ca un act de bunătate şi mare slujire (Psalmii 144:5). „Satana este foarte nerăbdător să ne arate părţile bune pe care le avem, dar numai prietenul credincios este gata… să ne arate defectele”, scria Charles Simeon, un episcop englez din secolul al XIX-lea.

    Acum gândeşte-te: Accept eu recunoscător mustrările care vin din cer? Sau mă apăr în faţa celui care nu mă laudă prin cuvinte plăcute? Fie ca Dumnezeu să ne dea umilinţa şi înţelepciunea să distingem mustrările Sale pline de afecţiune! Intenţia compasiunii din spatele lor duce la pocăinţă.

    Julian Melgosa și Laura Fidanza
    Aceste meditaţii zilnice sunt pe teme care îţi pot consolida stima de sine şi relaţiile de familie, dar te pot şi ajuta să-ţi cristalizezi valorile. Mai mult, aceste mesaje te vor sprijini în lupta cu anxietatea sau cu depresia, trăind cu certitudinea salvării prin harul lui Dumnezeu. Autorii sunt doi psihologi creştini cu experienţă, care oferă citate şi promisiuni biblice adecvate pentru îngrijorările şi durerile cotidiene, ce pot fi diminuate prin influenţa divină a Sfintelor Scripturi.

    Din aceeași categorie

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Valoarea speranţei

    Biblia vorbeşte despre cea mai bună speranţă - binecuvântata noastră speranţă (Tit 2:13), care este venirea Domnului nostru Isus Hristos, ca să pună capăt acestei perioade de durere, moarte şi nedreptate şi să dea startul bucuriei veşniciei.

    Încrederea în Dumnezeu

    Încrederea în Tatăl ceresc este modalitatea autentică de prevenire şi combatere a depresiei. Împrejurările vieţii pot înrăutăţi teribil situaţia personală a cuiva susceptibil la depresie: o boală gravă - proprie sau a cuiva drag; pierderea locului de muncă; dezintegrarea familiei, etc.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...