Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. – Psalmii 51:3
În Scripturi există o listă de luptători curajoşi cunoscută ca „vitejii lui David”. Printre ei se numără Ioşeb-Besşebet, care a omorât 800 de oameni într-o singură bătălie. A fost o ispravă răsunătoare, printre altele. Următorul pe listă este Eleazar, care, într-o ocazie, şi-a lovit vrăjmaşii cu atâta putere încât i s-a încleştat mâna pe sabie. Apoi mai este şi Benaia, care avea cutezanţa de a omorî lei şi, doar cu o suliţă, înfrângea alţi războinici. Mai presus de toţi, erau trei viteji ce nu s-au temut să pătrundă în tabăra duşmanilor pentru a-i aduce apă regelui lor (2 Samuel 23:15-17). Apoi vine David însuşi, care s-a luptat cu lei, urşi şi uriaşi încă din copilărie (1 Samuel 17:36) şi a ajuns obiectul admiraţiei domniţelor, care, din faptele lui, au făcut subiect de cântece şi dansuri (1 Samuel 18:7).
Toţi aceşti bărbaţi au avut nevoie de mult curaj să lupte pentru poporul lor. Şi noi avem nevoie de curaj şi de ajutorul unei puteri superioare să ne recunoaştem şi să ne îndreptăm greşelile. Lupta noastră este împotriva eului, sinelui, blindat cu mecanisme de protecţie ce încearcă să stingă orice ar putea să neliniştească sau să îngrijoreze conştiinţa. Anna Freud (1966) a identificat nouă mecanisme, unele dintre acestea fiind: a) negarea – respingerea sau nerecunoaşterea evenimentelor, chiar dacă există dovezi; b) proiecţia – punerea greşelilor proprii în dreptul altora; c) raţionalizarea – găsirea unor explicaţii raţionale pentru fapte sau scuzarea lor, în locul asumării responsabilităţii.
Acum gândeşte-te: Ai rănit vreodată pe cineva prin cuvinte, decizii sau acţiuni? Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să identifici dacă mintea ta a activat asemenea mecanisme inconştiente de apărare, pentru că acestea te pot împiedica să-ţi ceri iertare şi, în cele din urmă, să te eliberezi de vinovăţie. Într-o zi „bărbaţi şi femei vor fi puşi faţă în faţă cu păcatele lor ca să le recunoască în mod deschis. A spune: «Această greşeală trebuie trecută în contul meu» cere forţa principiului interior pe care lumea îl posedă doar într-o măsură limitată. Dar cel care are curajul de a spune acest lucru cu sinceritate câştigă o luptă decisivă asupra sinelui şi îi închide uşa vrăjmaşului” (Mărturiipentru biserică, voi. 4, p. 336,337).
Jorge Bergoglio, cunoscut cel mai bine ca papa Francisc, a spus: „Primul care îşi cere iertare este cel mai curajos. Primul care iartă este cel mai puternic. Şi primul care uită este cel mai fericit.”
Astăzi adună-ţi forţele să fii mai curajos!
