Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus.” – Geneza 13:14
Capitolul 13 din Geneza relatează problemele iscate între Avram şi Lot. Din cauza înmulţirii turmelor, cele două familii au trebuit să se despartă şi să se plaseze în locuri diferite. Să reţinem generozitatea lui Avram când i-a permis lui Lot să-şi aleagă teritoriul preferat. În cele din urmă, îl vedem pe patriarh, despărţit de nepotul său, având dubii în legătură cu noua lui locaţie şi probabil îngrijorat de faptul că Lot alesese un loc prea aproape de Sodoma, ai cărei locuitori „erau răi şi din cale-afară de păcătoşi” (v. 13). În acele momente dificile de tranziţie, Dumnezeu i-a venit în ajutor spunându-i: „Ridică-ţi ochii…”
Într-o după-amiază de primăvară stăteam la biroul meu (J), ocupat cu cărţi, hârtii şi note, absorbit în meditaţie. Şirul gândurilor mi-a fost întrerupt de un apel telefonic: „Ridică-ţi ochii din hârtii şi uită-te pe fereastră”, mi-a spus colega din biroul de alături. Am ridicat ochii şi am zărit cel mai frumos curcubeu pe care l-am văzut vreodată: enorm, dublu, în culori clare şi vii. Sigur că nu mai ţin minte ce studiam în acel moment, dar îmi aduc aminte curcubeul pentru că cineva mi-a spus aceste cuvinte: „Ridică-ţi ochii!”
Domnul l-a invitat pe Avram să-şi ridice ochii. Din această ilustraţie putem învăţa cel puţin trei lecţii: prima este că, atunci când suntem descurajaţi şi avem ochii îndreptaţi spre îngrijorări, Dumnezeu ne invită să ne ridicăm privirea şi să avem o perspectivă cu mai multă speranţă şi mai cuprinzătoare. A doua lecţie este că Dumnezeu, aşa cum i-a arătat lui Avram marea moştenire pe care o pregătise pentru el şi urmaşii lui (v. 15, 16), ne aduce aminte şi nouă că şi în momentele disperate noi suntem moştenitori ai vieţii veşnice. Şi a treia este că, aşa cum i-a dat lui Avram instrucţiuni precise să-şi mute cortul şi să se aşeze la Hebron (v. 17), Dumnezeu ne va lumina şi pe noi prin Cuvântul Său scris să ne îndreptăm spre cea mai bună destinaţie. După ajungerea acolo, să-I mulţumim, ca şi Avram, şi să-I înălţăm un altar (v. 18)! Două capitole mai departe îl găsim din nou pe patriarh în mijlocul unui conflict emoţional, foarte somnoros şi speriat (Geneza 15:12). Pare că uitase promisiunea, dar Domnul l-a mângâiat din nou, reorientându-i atenţia spre un viitor binecuvântat (v. 13-21).
Chiar dacă descurajarea vine iar şi iar, acelaşi Dumnezeu al lui Avram este gata să te ajute şi pe tine, să te mângâie şi să-ţi reamintească frumoasele promisiuni ale vieţii veşnice.
