Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, aşa am eu parte de luni de durere şi partea mea sunt nopţi de suferinţă. – Iov 7:2,3
În termeni contemporani, putem spune că Iov este puternicul participant la un studiu experimental de satisfacere a curiozităţii lui Satana: îl va blestema Iov pe Creatorul lui dacă îl supunem la suficientă presiune? în mod tragic, Iov şi-a pierdut cei zece copii, servitorii, toate animalele şi casele. În a doua fază, Satana i-a trimis răni dureroase care i-au afectat întregul corp. Soţia şi prietenii s-au întors împotriva lui. Deşi s-a confruntat cu această încercare, Iov nu a păcătuit şi nu L-a blamat pe Dumnezeu pentru niciuna dintre nenorocirile sale (Iov 1:22; 2:10).
În ciuda credincioşiei sale, Iov a continuat să treacă prin suferinţa intensă. Versetele de astăzi denotă o durere profundă şi persistentă: „Luni de durere şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.” Unul dintre cele mai dure pasaje este cel care exprimă dorinţa lui de a muri. „O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!” (Iov 6:8,9).
Viaţa lui Iov ne învaţă o lecţie fundamentală pentru situaţiile când căutăm explicaţii la lipsa de sens din viaţa noastră. În comparaţie cu alţi bărbaţi aleşi de Dumnezeu (cum ar fi David, care a suferit frecvent urmările propriilor greşeli), Iov a avut parte de o nedreptate şi suferinţă extremă. Este adevărat că, fiinţă umană fiind, Iov trebuie să fi făcut ceva rău, dar trăsăturile lui principale erau bunătatea, credincioşia şi ascultarea de Dumnezeu (1:1).
De ce a suferit Iov pe nedrept? E o întrebare la care e foarte uşor de răspuns. Eu (J) am întâlnit oameni credincioşi lui Dumnezeu, dar care au avut parte de o măsură disproporţionată de greutăţi. Mă gândesc la Cliff, un profesor care s-a oferit voluntar să slujească într-o ţară îndepărtată, şi unul dintre vaccinuri i-a produs o reacţie care l-a paralizat de picioare pentru totdeauna. Mă gândesc la Peter, un pastor foarte bun care a suferit un cancer de plămâni, deşi nu a fumat niciodată în viaţa lui. Mă gândesc la Marcela, o gospodină devotată care a îndurat diagnosticul dureros şi tratamentul crunt pentru cancerul de sân, la vârsta de 40 de ani. De multe ori, aceştia s-au întrebat de ce. Povestea lui Iov, deşi inexplicabilă în multe privinţe, ne face să înţelegem conflictul cosmic în care suntem implicaţi.
Este încurajator a şti că „a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi ani” (Iov 42:12). Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă şi în viaţa noastră, să ne amintim că Dumnezeu totdeauna oferă o soluţie ultimă: „întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi” (Isaia 45:22).
