Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc. – Psalmii 102:4
Psalmii constituie o colecţie de poezii minunate cu un vocabular extraordinar de bogat şi nuanţat. Autorul principal este David, care a scris 73 de psalmi; 50 dintre ei sunt anonimi, iar ceilalţi 27 aparţin altor şase autori: Asaf, fiii lui Core, Etan, Heman, Moise şi Solomon. Psalmul 102 este un text scris de un autor anonim. A fost numit de unii comentatori „Rugăciunea celui suferind”, având un limbaj expresiv care evocă simptomele dureroase tipice depresiei şi prezentând bariere importante în calea împlinirii ca fiinţă umană.
Ierarhia nevoilor concepută de Abraham Maslow a fost aplicată în toate domeniile cercetării fiinţei umane, indiferent de perspectivă. Toată lumea este de acord că împlinirea nevoilor fiziologice, precum cea de hrană, de apă şi de odihnă (la baza piramidei), este necesară pentru a supravieţui şi a putea îndeplini sarcinile de bază. Este rezonabil să presupunem că, odată nevoile de bază satisfăcute, ar trebui să ne putem bucura de siguranţă şi protecţie din calea ameninţărilor (nivelul următor). Numai când toate aceste nevoi sunt împlinite vom putea stabili relaţii semnificative cu alţi semeni (nivelul următor). Autorul anonim al Psalmului 102 identifică aceste trei niveluri spunând că situaţia lui îl împiedică să mănânce (v. 4), să bea (v. 9) şi să doarmă (v. 7). Apoi menţionează că siguranţa şi integritatea personală îi sunt ameninţate (v. 3,11). Cu privire la al treilea nivel, autorul îşi dezvăluie domeniul privat, descriindu-se ca o pasăre solitară, fără nicio susţinere socială şi pe care vrăjmaşii îl batjocoresc şi conspiră împotriva lui (v. 7, 8).
Fiinţa deprimată suferă din lipsa împlinirii cerinţelor de bază pentru existenţa noastră. Depresia interferează cu satisfacerea multor nevoi umane. Din fericire, acelaşi Psalm 102 adaugă mesaje de speranţă la lamentări şi suferinţe: Iahve va domni pentru totdeauna (v. 12) şi va lua în considerare rugăciunea celor sărmani (v. 17); Iahve îşi va coborî privirea din templul Său şi va auzi gemetele întemniţaţilor şi-i va elibera pe condamnaţii la moarte (v. 20).
Dacă te simţi ca autorul acestui psalm, o pasăre singuratică gemând şi suferind, e foarte posibil să ai nevoie de susţinere din partea celor dragi sau chiar de ajutor profesionist. Dar soluţia supremă este cea oferită de Domnul cel Atotputernic. El îţi va aduce uşurare acum şi în viitor. Agaţă-te de promisiunea psalmului de astăzi: „Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta” (v. 28)!
