Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. – Coloseni 3:13
După ce, în cadrul unui interviu televizat, Jennifer Thomson l-a văzut pe Ronald Cotton eliberat, ea avea să declare: „Când l-am văzut la televizor, părea neajutorat, rănit şi încurcat. Vinovăţia mă sufoca.”
În urmă cu 12 ani, în timp ce se odihnea în dormitorul de la colegiu, Jennifer a fost violată de o persoană necunoscută. Poliţia i-a cerut să-l identifice pe făptaş printr-un perete de oglindă. De partea cealaltă erau şapte bărbaţi numerotaţi de la unu până la şapte. Jennifer a ales numărul cinci.
– Eşti sigură? a fost întrebată de agenţi.
– Sută la sută, a răspuns ea.
Ronald Cotton era numărul cinci. Deşi pledase nevinovat, Ronald a fost condamnat pe viaţă şi dus la închisoare. Unsprezece ani mai târziu s-a redeschis cazul. Testul ADN a fost concludent pentru a-l exonera şi a-l identifica pe adevăratul agresor. Deşi era nevinovat, Ronald şi-a petrecut mulţi ani în puşcărie.
Jennifer a făcut o mare greşeală. Judecata ei greşită nu a fost intenţionată, dar, pe baza cuvântului ei, Ronald a fost condamnat la închisoare grea. Acum, greutatea vinovăţiei părea că o sufocă şi fusese de două ori mai mare până la elucidarea cazului. În cele din urmă a cerut să vorbească cu Ronald şi cei doi s-au întâlnit faţă în faţă pentru prima dată. Printre lacrimi, Jennifer a spus:
– Chiar dacă mi-aş petrece tot restul vieţii spunându-ţi că îmi pare rău pentru ce am făcut, tot nu mi-ar ajunge să-mi exprim adevăratele simţăminte. Poţi să mă ierţi?
– Te iert, a fost răspunsul lui Ronald. Nu sunt mânios pe tine şi nu vreau să-ţi petreci restul vieţii cu teama că aş vrea să mă răzbun sau să-i fac vreun rău familiei tale. Singurul lucru pe care îl vreau de acum înainte este să avem cu toţii o viaţă fericită.
L-am (J) întâlnit pe Ronald şi pe Jennifer în timpul unui prânz privat, când au venit la universitate să-mi spună povestea lor. Ura şi vinovăţia lui Jennifer s-au stins când ea a fost iertată. Şi ura pe care Ronald a nutrit-o în dreptul lui Jennifer, care îl trimisese la închisoare, a dispărut atunci când el a iertat-o. Acum, ei călătoresc împreună în diverse locuri din lume, vorbind despre binecuvântările iertării.
Vina este în mod frecvent rădăcina depresiei şi nu este nicio psihoterapie care să reuşească fără iertarea oferită şi primită. Dar inima omenească este înşelătoare şi rea (Ieremia 17:9) şi nu este în stare să ierte cu adevărat. Numai Dumnezeu poate să dea voinţa şi capacitatea de a face binele (Filipeni 2:13) şi numai prin venirea la El poate fi acordată şi primită iertarea autentică ce va aduce bunăstarea emoţională.
