Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. – Isaia 55:7
Iertarea autentică nu este de natură umană. O asemenea iertare poate avea loc numai prin influenţa Duhului Sfânt. El este singurul care poate înmuia inima aşa încât omul nedesăvârşit să poată oferi adevărata iertare.
Versetul de astăzi vorbeşte despre iertarea divină. Aceasta este o chemare personală. Suntem invitaţi să ne întoarcem la Domnul, ştiind că El are milă şi „nu oboseşte iertând”. Cuvântul din original este rabah, care exprimă ceva numeros, amplificat şi care creşte continuu. Acesta este cel mai bun cuvânt pe care l-a putut găsi profetul pentru a exprima în mod inspirat ideea reunirii cu un Dumnezeu mărinimos, care nu Se uită la amploarea nelegiuirii, ci la sinceritatea inimii omeneşti.
Tema iertării lui Dumnezeu apare în mod repetat în Scriptură şi este exprimată prin intermediul diferitelor alegorii şi parabole. Parabola fiului risipitor (Luca 15) este una dintre cele mai frumoase şi mai semnificative povestiri ce descriu caracterul iertător al lui Dumnezeu. Biblia foloseşte figuri de stil ca zăpada şi lâna (Isaia 1:18) – imagini excelente ale culorii albe – pentru a exemplifica iertarea. Ni se mai spune despre un Dumnezeu care iartă nelegiuirea şi ne uită păcatele – pe care chiar le aruncă în fundul mării uitării (Mica 7:18,19). Chiar şi aşa, aceste figuri de stil sunt incomplete, deoarece iertarea lui Dumnezeu este imensă şi infinită.
Una dintre cauzele depresiei este vinovăţia – de multe ori nefondată. Un exemplu de vinovăţie nefondată este cea resimţită de persoanele care au supravieţuit unui accident, în timp ce alţii şi-au pierdut viaţa, sau vinovăţia pe care o simte un copil pentru separarea sau divorţul părinţilor lui. Dar, alteori, vina este îndreptăţită, atunci când este o mustrare puternică de conştiinţă pentru un comportament păcătos. În acest caz, soluţia este iertarea divină. Creştinul, personajul principal din cartea Călătoria creştinului, a lui John Bunyan, suferea foarte mult din cauza poverii de. vină pe care o ducea pe umeri. Văzând crucea lui Hristos, acesta şi-a dat seama că povara de vină i-a alunecat şi s-a rostogolit la vale, dispărând complet.
Dacă ai simptome de depresie din cauza păcatelor comise, fixează-ţi privirea pe crucea lui Hristos şi, cu inima plină de părere de rău şi pocăinţă, asumă-ţi următoarele cuvinte ale psalmistului: „Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este” (Psalmii 25:11). Vei observa imediat că povara păcatelor tale va aluneca la vale şi nu vei mai ajunge la ea.
