Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. – Isaia 26:3
Emilia era copleșită de nenumărate probleme. Mama ei în vârstă căzuse și își rupsese două coaste. Băiatul ei, care era de altfel un elev bun, avusese rezultate slabe la câteva materii. La serviciu, i se schimbase programul, iar noul program era total în dezavantajul ei. Și, culmea, era în ceartă cu o rudă și din acest motiv nu se mai înțelegea bine nici cu familia din partea soțului și nici cu soțul. Cea mai mare problemă a Emiliei era că toate acestea o copleșeau. Începuse să se gândească persistent la toate aceste lucruri și vedea viitorul întunecos și fără nicio soluție. Fiul ei îi spunea:
— Nu te mai necăji gândind negativ!
— Dar nu mi le pot scoate din minte, era răspunsul ei.
Una dintre cele mai bune prietene ale ei era o creștină cu pregătire în psihologie și aceasta a putut să o ajute. Înainte de toate, a învățat-o cum să-și îndrepte gândurile spre lucruri care zidesc, cum să-și întrerupă lanțul ideilor depresive prin înlocuirea lor imediată cu gânduri pașnice, cu amintiri plăcute și chiar cu vizualizarea unor scene din viața lui Isus. Al doilea front de lucru a fost să planifice rezolvarea problemelor. Cu hârtie și creion în mână, ele au pus în scris idei, strategii și pașii practici de rezolvare a diferitelor probleme. Sub îndrumarea principiilor etice și morale, ele au căutat împăcarea în dificultățile de relație, cântărind argumentele pro și contra ale diferitelor soluții pentru toate provocările. Când planul a devenit clar, Emilia l-a urmat pas cu pas fără să mai suporte emoțiile și greutatea frământărilor anterioare. La scurt timp, ea a început să se elibereze de povara gândurilor care nu-i dădeau pace. Cu răbdare, rugăciune și o judecată sănătoasă, soluțiile au început să funcționeze, și multe dintre fricile ei nu s-au mai materializat niciodată.
Se spune că Winston Churchill, într-una dintre cuvântările sale, a amintit despre un prieten apropiat care a spus pe patul de moarte: „Am avut multe probleme în viața mea; multe dintre ele nu s-au întâmplat niciodată.” O mare parte din greutatea problemelor nu ține de probleme, ci de mintea noastră.
Soluția la toate provocările noastre nu este să ne îngrijorăm pentru că ne îngrijorăm, ci să renunțăm la aceste gânduri, să le înlocuim cu altele care edifică și duc spre o rezolvare. Apostolul Pavel sugerează care ar fi soluția finală și ne încurajează ca „orice gând [să] îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).
Astăzi supune-ți gândurile lui Isus Hristos și rezultatele te vor surprinde!
