Exerciţiu de mulţumire (I)

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:18)

Pe cât de mult mă încântă începuturile, pe atât de tare mă împovărează.

Anii trec, dimineţile curg, responsabilităţile cresc, bucuria se răreşte, resemnarea se instalează pe nepusă masă. La fiecare început de an, caut ceva de care să mă agăţ, caut săgeata care să-mi arate direcţia, caut speranţa care să-mi liniştească întrebările, caut ochelarii care să-mi schimbe perspectiva. Şi Dumnezeu Se îndură de căutările mele şi-mi aşază în braţe o carte: O mie de daruri, de Ann Voskamp. O deschid şi citesc: „Când lăsăm solul vieţii noastre să primească ploaia harului şi bucuria să se infiltreze în locurile uscate şi crăpate, când bucuria ne pătrunde până la piele, acolo creşte viaţă. Şi ce poate fi mai bun decât atât? Când deschidem gura şi mulţumim, se deschid cerurile.”

De același autor

Noi perspective

Asta căutam. Dar chiar aşa să fie? Citesc cu aviditate pentru a primi confirmarea: „Tot ce trebuie să faci e să găseşti motive de mulţumire!” Pe cât de simplu, pe atât de complex. închid cartea şi mă gândesc la provocarea propusă în ea: „Ai la dispoziţie un an de zile pentru a găsi o mie de motive pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu!” O mie de motive?! Accept provocarea şi încep să scriu: obraji roşii de copii jucăuşi care sfidează frigul iernii, soare cu dinţi pe un cer senin, miros de plăcintă cu mere şi scorţişoară, psalmi pentru suflete împovărate, floricele de porumb trosnind jucăuşe pentru copilaşii nerăbdători, orhidee mov… Pe măsură ce scriu, mă simt tot mai binecuvântată. Fiecare motiv de mulţumire mă face să înţeleg că minunile sunt doar la un pas distanţă, în timp ce eu aleg să le privesc ca pe nişte… normalităţi. Nu-mi rămâne decât să-mi schimb ochelarii şi să înţeleg că lista celor o mie de mulţumiri e conştientizarea de care aveam nevoie pentru a trăi viaţa din belşug.

Şi chiar dacă, deseori, printre mormanul de rufe murdare, copii mofturoşi, mobilă prăfuită, teme nefăcute sau podele nelustruite, momente stresante şi obositoare, mulţumirea pare a fi ultimul popas…, totuşi chiar în aceste momente e ocazia prielnică pentru mulţumire. Aceasta oferă bucuria de a trăi. Farfurii goale şi burtici pline, ploi de vară, liliac înflorit, tocăniţă de urzici de pe muchia dealului, mâini harnice care plantează răsaduri… Şi lista poate continua şi în viaţa ta, care ai nevoie să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru toate mărunţişurile zilei, care, dacă alegi să le priveşti ca binecuvântări, te vor transforma în cea mai binecuvântată dintre femei. Nu lăsa să treacă pe lângă tine singura viaţă pe care o ai…

Anca Porumb, Bacău, Moldova

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Exerciţiu de mulţumire (I) - 2016. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:18) pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.