Ci v-am numit prieteni… (Ioan 15:15)
Prietenia este subiectul principal al vieţii mele, ea mi-a dat putere să trec peste toate. Prietenia este ceva interesant: te face să fii fericit alături de cei dragi, dar şi să te sacrifici pentru ei.
Iarna trecută, am primit un telefon: eram rugată să caut două cărţi, altfel prietena mea ar fi trebuit să le scaneze. Ştiţi cât timp se pierde cu scanatul, nu? Dar întrebarea de om egoist este: De ce ar trebui să pierd eu timpul, umblând pe străzi după cărţile tale? Pentru că tu stai în casă şi aştepţi rezultatul, iar dacă e negativ – tu vei sta la adăpost cât timp scanezi, iar eu am umblat prin tot oraşul, pe ger…
Eu însă nu am pus această întrebare: eram gata să pierd cele câteva ore, să îndur frigul, pentru prietena mea. M-am gândit cum ar proceda diferite categorii de oameni. (1) Politicoşii: „Nu am timp, îmi pare atât de rău, poate o găseşti pe net…”; (2) Indiferenţii: „Auzi, mă sună cineva, ne auzim mai târziu, da?” (şi închid telefonul sau nu mai răspund); 3. Agresivii: „Auzi, de fiecare dată ai nevoie de câte ceva. Sună-mă doar pentru a mă întreba ce fac de trei ori şi apoi vorbim despre nevoile tale.” (4) Falşii: „Sigur, merg” (nu se duc şi apoi dau telefon: am fost, dar nu se găsesc!); (5) Cei ce simplifică totul: „N-ai pe altcineva căruia să îi pasezi asta, că eu chiar sunt ocupat…” Am căutat cartea în oraş, dar mi-am dat seama că una dintre ele este de fapt din „epoca de aur” şi nu se mai găseşte aşa ceva la universitate, iar cealaltă este epuizată din toate punctele unde ar putea să se vândă, căci din octombrie o recomandă profesorii şi se reped la ea studenţii.
Nu am rezolvat problema prietenei mele, nu am găsit nimic ce-ar fi putut compensa timpul pierdut – să zic măcar că am descoperit un obiect de care aveam nevoie. Cu alte cuvinte, şi împinsă, şi învinsă.
Dar măcar am ştiut că am pentru cine să mă zbat. Pentru mine a fost esenţial să descopăr asta. Sunt oameni care ar vrea să facă şi ei ceva bun pentru cineva – şi nu au pentru cine sau nu are nimeni din jurul lor nevoie de ajutor, căci tuturor le merge bine… îţi mulţumesc, prietena mea, pentru că am pentru cine umbla! Şi o voi face şi data viitoare. Pentru tine sau pentru voi, toate cele cu care Dumnezeu m-a răsplătit în această viaţă!
„Când este împletită cu dragostea şi cu binefacerea, şi când este sfinţită prin Duhul lui Isus, compasiunea umană devine un factor ce poate aduce un mare bine… Plăcerea de a face bine altora le conferă sentimentelor noastre o vioiciune care va acţiona asupra nervilor, va îmbunătăţi circulaţia sângelui şi va avea ca efect sănătatea mintală şi fizică.” (Ellen G. White, Sfaturi pentru administrarea creştină a vieţii, p. 258)
Bianca Timşa-Stoicescu, Bucureşti, Muntenia
