Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc. (Psalmii 40:5)
Anii 2012 şi 2013 sunt cei în care Dumnezeu ne-a binecuvântat familia cu venirea pe lume a celor doi nepoţei dragi nouă: Carla – Renatha, pe 14 iulie 2012, şi Raphael – Bernard, pe 10 martie 2013. Ne rugăm zilnic pentru ocrotirea şi dezvoltarea lor, dorind să fie pregătiţi pentru viaţa aceasta, dar mai ales pentru cea veşnică.
Într-o zi, copiii noştri au fost invitaţi la rude, la o cabană, împreună cu fetiţa lor, Carla. Nepoţica avea atunci puţin peste trei luni. Doreau să petreacă o zi împreună cu verişorii lor, care aveau un băieţel de aceeaşi vârstă. Se arăta o zi minunată petrecută cu rudele. În interiorul cabanei, o uşă făcută în podeaua camerei ducea la beciul aflat la subsol, la o adâncime de aproximativ doi metri. Se cobora pe o scară, iar acolo erau depozitate materiale, unelte etc., ca la o cabană din munte. Desigur, cum au ajuns acolo, mama-gazdă, grijulie, a închis uşa aceea, ca nu cumva cineva să cadă acolo.
Nu trecuse mult timp şi celor mici li s-a făcut somn, aşa că cele două mame îşi adormeau copiii în braţe legănându-i încetişor. Între timp, tatăl-gazdă având nevoie de ceva din beci, a deschis uşa şi a luat cele necesare, uitând să o mai închidă. Nu a observat nimeni acest amănunt. Nora mea, în timp ce o adormea pe Caria, a făcut un pas în spate şi a călcat în gol…, au căzut în acea deschizătură! În beci erau un târnăcop, o cazma, o lopată…, şi nu s-a mai auzit decât un strigăt: „Am căzut pe fetiţă!” După câteva secunde, s-a auzit şi plânsul fetiţei. Dar Dumnezeu nu doarme! El a fost prezent acolo, împlinind făgăduinţa Lui. „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” (Psalmii 91:11,12)
Deşi nora mea a avut o fractură la mâna dreaptă şi două tăieturi la picior, Carla nu a păţit nimic! Instinctul de mamă, pe care l-a lăsat Dumnezeu în femeie, a ajutat-o să o protejeze pe Carla! După o internare de câteva ore şi o consultaţie riguroasă, a fost declarată sănătoasă şi în afara oricărui pericol. Cu toţii am ajuns la concluzia: Carla este o fetiţă mult iubită de noi, dar mai ales de Tatăl ceresc!
Cei dragi nouă au nevoie de rugăciunile noastre, pentru a fi ocrotiţi când cel rău caută să îi atace.
Nu începe ziua fără a te preda Domnului! Fă-o chiar acum!
Emilia Csergezan, Transilvania de Nord
