Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. (Matei 13:43)
Cât de minunate sunt beneficiile aduse de soare. Dacă el nu ar mai lumina şi încălzi, atmosfera pământului ar îngheţa. Dar fără Soarele Neprihănirii am fi morţi în păcatele noastre şi fără speranţă în umblarea noastră.
Am citit mai de mult povestea a două blocuri de gheaţă. În timpul unei ierni lungi, într-o grotă aflată sub nişte trunchiuri de copaci, în inima unei păduri de pe coasta unui munte, se formaseră două blocuri de gheaţă. În desişul întunecat al pădurii, se priveau cu indiferenţă, aşa că am putea spune că relaţia dintre ele era „rece” şi niciunul nu izbutea să „spargă gheaţa”, în grotă trăia şi un bursuc. Într-o bună zi, se adresă blocurilor de gheaţă:
– Păcat că staţi aici nemişcate. Este o zi minunată, plină de soare!
Cele două blocuri de gheaţă învăţaseră de mici că soarele este pentru ele o mare ameninţare. Cu toate astea, în chip uimitor, unul dintre ele întrebă:
– Cum este soarele?
– Este minunat… Este însăşi viaţa, răspunse vesel bursucul.
– Ai putea să faci o gaură în partea de sus a sălaşului nostru?… Aş vrea să văd soarele…, zise celălalt.
Bursucul nu aşteptă să fie rugat de două ori. Făcu o tăietură în hăţişul de rădăcini şi lumina caldă şi blândă a soarelui pătrunse înăuntru printr-o rază aurită. Zi după zi, raza de soare mângâia şi încălzea cele două blocuri de gheaţă. După câteva săptămâni, într-o zi senină, când soarele încălzea blând aerul, unul dintre blocuri începu să se topească, transformându-se într-un pârâiaş limpede. Simţea, cu bucurie, că nu mai era blocul de gheaţă de odinioară. Celălalt descoperi şi el aceeaşi minunată satisfacţie. Relaţia dintre ele începu să se încălzească. Zi după zi, din blocurile de gheaţă izvorau două firişoare de apă care curgeau spre gura grotei şi, ceva mai departe, se contopeau, dând naştere unui lac cu apă cristalină. Se apropiară doi sticleţi şi o ciocârlie pentru a bea apă. Insectele roiau în jurul lacului. Cele două blocuri de gheaţă nu se mai priveau cu indiferenţă, ci erau fericite că se uniseră şi se dăruiseră pentru fericirea celor din jur.
Iată ce poate face o simplă rază de soare. O vorbă bună. O mâncare caldă. Un salut. O mângâiere. O sinceră şi caldă strângere de mână. Un surâs. O scrisoare. Un telefon de împreună-simţire. Un e-mail de încurajare. Adevărata fericire nu constă în faptele eroice sau de zile mari, ci în faptele mărunte prin care putem uşura poverile altora şi le putem însenina orizontul vieţii. Asemenea Domnului Isus, să trăim şi noi pentru a-i face pe alţii fericiţi. Fii astăzi o rază de soare!
Magdalena Toma, Muntenia
