După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (Faptele apostolilor 2:37)
Eram fericită, de curând căsătorită cu persoana pe care o iubeam din toată inima şi care mi-a demonstrat încă o dată că mă iubeşte. Acceptase să participăm la un studiu biblic din cartea lui Daniel, deşi în general nu dorea să audă de pocăiţi. Eram un grup de zece persoane, care ne întâlneam pentru studiu în casa unei familii. Astfel, am descoperit un Dumnezeu sfânt, creator, puternic, atotştiutor şi plin de dragoste pentru copiii Săi; Cel care le vine în ajutor şi îi învaţă cum să trăiască. Am înţeles din experienţa celor care au avut încredere în acest Dumnezeu că nu au rămas de ruşine.
Mi-am dorit să-L cunosc şi eu pe acest Dumnezeu al lui Daniel. Însă eram ortodoxă practicantă şi au apărut întrebările. Porunca a patra spune că ziua de închinare este sâmbăta. Ce să facem acum? Să nu lucrăm sâmbăta şi să mergem la biserică? Socrii mei participaseră şi ei la studiu, dar după un timp nu au mai venit din cauza presiunii din partea prietenilor şi a rudelor. Noi însă am continuat să mergem şi am fost supăraţi pe biserica din care făceam parte, pentru că ne-am simţit minţiţi şi determinaţi să călcăm porunca lui Dumnezeu. Am decis să ţinem Sabatul, dar au început să apară problemele; am devenit brusc oaia neagră a familiei. Dar Dumnezeu a avut un plan şi l-a pus în aplicare.
Dumnezeu lucrează cu putere în viaţa copiilor Săi, în diferite moduri. Putem citi ce s-a întâmplat cu cei care au trăit în perioada în care Isus Hristos a fost pe pământ, cei ce au fost martori la răstignirea Lui şi apoi au ascultat cuvântul predicat cu toată puterea Dului Sfânt de către apostoli: „Sub influenţa iluminării cereşti, Scripturile pe care Hristos le-a lămurit ucenicilor se înfăţişau acum înaintea lor cu strălucirea adevărului desăvârşit. Vălul care îi împiedicase să vadă până la capăt ceea ce fusese desfiinţat era acum îndepărtat şi ei înţelegeau cu deplină claritate scopul misiunii lui Hristos şi natura împărăţiei Sale. Ei puteau vorbi cu putere despre Mântuitorul; şi, pe când desfăşurau înaintea ascultătorilor lor planul mântuirii, mulţi îşi recunoşteau vinovăţia şi se convingeau. Tradiţiile şi superstiţiile… erau îndepărtate din mintea lor şi erau acceptate învăţăturile Mântuitorului. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 38)
Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna convingător pentru cei ce au inima deschisă faţă de El.
Eugenia Novac, Şeica Mare, Transilvania de Sud
