Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele Lui Isus Hristos, Fiul Lui ne curăţeşte de orice păcat. (1 loan 1:7)
Ne-am mutat în altă localitate din cauza serviciului. Viaţa noastră era în negură, fără biserică, fără o relaţie strânsă cu Dumnezeu. După un an, soţul a plecat în străinătate şi eu am rămas doar cu fetiţa de trei ani. Deşi nu conştientizam. Domnul era acolo cu noi. Mă rugam şi am început să studiez Biblia, pentru a mă convinge că nu am greşit alegând să ţin Sabatul. Tânjeam după Dumnezeu. Am început să vorbesc cu prietenele pe care mi le-am făcut. Aveam o vecină care îmi era aproape la fel ca mama, mă ajuta la toate. Ea mi-a spus că în zonă este o biserică ai cărei membri ţin Sabatul.
Când soţul meu venea acasă în vacanţă, era mare agitaţie: prieteni noi, petreceri, grătare, alcool, ţigări şi multă voie bună, dar şi dureri de cap şi de stomac a doua zi. Printre toate acestea, gândul meu era la Dumnezeu. I-am spus soţului că este biserică în oraş şi am plecat să o căutăm, dar, spre dezamăgirea noastră, nu am găsit-o. Eram tristă că viaţa mea se derula în continuare fără Dumnezeu. La un moment dat, am avut un accident de maşină, dar mi-am dat seama că Dumnezeu m-a salvat şi are un plan cu viaţa mea.
L-am rugat pe băiatul vecinilor să caute el biserica. Bucuria a fost mare când mi-a adus vestea că a găsit-o. Aveam emoţii, mergeam pentru prima dată la acea biserică. Am decis să merg vineri seara, împreună cu fetiţa mea. Când am ajuns, am privit în jur, am văzut tineri, copii mici alături de părinţi şi bunici care Îl lăudau pe Dumnezeu. Am cunoscut oameni minunaţi ai lui Dumnezeu, care trăiau în lumina Bibliei, cu care am avut părtăşie, pentru că m-au acceptat aşa cum eram. Aveam părul vopsit, eram plină de bijuterii, alimentaţia mea lăsa de dorit şi peste toate acestea cafeaua şi ţigara erau nelipsite. Prin prietenia mea cu membrii acestei biserici, am învăţat cum trăiesc copiii lui Dumnezeu. Am văzut din exemplul lor ce înseamnă a iubi pe oricine, de dragul lui Isus. Erau oameni care se îngrijeau de nevoile celor lipsiţi; oameni care mi-au arătat că Dumnezeu ne iartă prin Fiul Său şi ne curăţeşte de orice păcat, dacă îl rugăm şi credem în El.
Am cunoscut astfel dragostea şi puterea transformatoare a lui Dumnezeu, care ne-a condus în cele din urmă la botez. Eu, soţul meu şi după ceva timp şi tânărul care găsise biserica, toţi am încheiat legământ cu acest Dumnezeu iubitor. Îl laud pentru că ne-a dăruit lumina şi posibilitatea de a trăi o viaţă din belşug, împreună cu El. Ale Domnului să fie cinstea şi închinarea acum şi-n veci!
Eugenia Novac, Şeica Mare, Transilvania de Sud
