Articolul precedentNiciodată singur
    Articolul următor„Acum este timpul…”

    Cărări netede

    Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:6)

    Într-o localitate din Rusia, cu mult timp în urmă, era o mică grupă de creştini. Dintre ei se remarcase o tânără, pe nume Katia, care, atunci când se ruga, mulţumea. Într-o zi, poliţia a arestat-o şi, după un scurt proces, a ajuns în închisoare. Motivul a fost religia şi credinţa ei în Dumnezeu, diferite de religia oficială a ţării. Ea a reuşit să-şi aducă cu ea în celulă Biblia, pe care o citea zilnic. Nu după mult timp, o mare parte din grupa ei de creştini a ajuns în acelaşi loc, unele femei chiar în celulă cu ea. Între timp, Katia continua să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru paiele din celulă, pentru cana cu apă pe care o primea zilnic, pentru colţul de pâine uscată şi mucegăită. Astfel că prietenele ei ajunseseră să o ignore, ba uneori chiar să râdă de naivitatea ei. Şi pe bună dreptate, condiţiile erau mizerabile.

    Într-o zi, a venit o colegă nouă în celulă. După prima noapte, şi-au dat seama că, odată cu această femeie, au venit şi nişte musafiri nepoftiţi – păduchii. Katia a găsit un nou motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu. „Mulţumesc, Doamne, pentru păduchii pe care i-ai îngăduit în camera noastră şi pentru lecţia pe care o primim prin ei.”

    Această rugăciune a pus capac… Toate colegele au râs de ea, zicând că şi-a pierdut minţile.

    După câteva zile, s-a anunţat control în celule. Fiecare deţinută a încercat să-şi facă pedeapsa mai uşoară, astfel că adunaseră mici obiecte cu care să-şi întreţină igiena personală sau să-şi facă un minim confort, lucruri care urmau să fie confiscate. Când femeile-gardieni au ajuns în dreptul celulei lor, au deschis uşa, dar, când să intre, au fost avertizate de medicul închisorii că acolo sunt păduchi. Au închis imediat uşa şi au plecat mai departe.

    Lecţia pe care Dumnezeu ne-o dă astăzi este aceea a încrederii neclintite în El. Tânăra aceasta, deşi nu cred că s-a bucurat de „venirea” păduchilor, a crezut în Dumnezeu şi în planul Lui. E uşor să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru mâncare când farfuria e plină. Însă la fel de încrezători în El, trebuie să-I mulţumim şi atunci când se fac restructurări la locul de muncă şi eşti prima pe listă, sau poate medicul nu îţi dă cele mai bune veşti.

    Dumnezeu este cu tine în fiecare zi, important este ca tu să-L recunoşti în fiecare eveniment din viaţa ta. în felul acesta, cărările tale vor fi netede până când vei ajunge să umbli pe străzile de aur din împărăţia cerească (Apocalipsa 21:21).

    Simona Mercea, Banat

    Cărări netede - 2016. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:6)
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Publicate astăzi

    Cinci fecioare neînțelepte

    Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Ţepuşul din carne

    Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.

    Eu, un salvator?

    Doamne, îți stau la dispoziție ca o umilă unealtă prin care să lucrezi la salvarea copiilor și a tinerilor! PROVOCARE: Alege unul sau mai mulți copii lipsiți de șansa unui cămin care să îi apropie de Domnul și oferă-te Lui ca să te folosească la salvarea acestora!

    A szemek kívánsága

    „Én pedig azt mondom néktek, hogy valaki asszonyra tekint gonosz kívánságnak okáért, immár paráználkodott azzal...