Nu judeca!

Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate. (Ioan 7:24)

Era o după-amiază de vineri. Cineva a bătut la uşă. Ştiu cine este – m-am gândit şi deja ştiam ce voi spune. Am deschis uşa.

– Nu vă supăraţi, m-aţi putea ajuta…, a început, stând acolo în frig, cu hainele zdrenţuite şi cu paltonul strâns peste burtă.

Era însărcinată în opt luni. Nu am aşteptat să termine. Cu amabilitate, dar cu un ton hotărât i-am tăiat vorba:

– Cu două săptămâni în urmă ţi-am dat şi acum vine şi cumnata ta. V-am spus să vă înţelegeţi, care când vine. Vă ajut pe amândouă, dar o dată pe săptămână pot face asta.

– Dar fiica mea mai mare este bolnavă, a spus încet.

De același autor

Noi perspective

Am simţit că mă lasă puterile. Nu trebuia să îi răspund tăios.

– Ai fost cu ea la doctor? am întrebat puţin mai înmuiată.

– Da, dar m-au trimis acasă. Au spus că nu are nimic, totuşi de o săptămână în fiecare seară face febră. Nu am termometru să-i măsor temperatura.

Mi-am amintit că nu de mult cumpărasem un termometru de rezervă. I l-am dat. Apoi a cerut ceva pentru scăderea febrei, dar nu ştia câte kilograme are fata. I-am spus cât să-i dea, am pregătit şi un pacheţel pentru copilul bolnav şi a plecat. Imediat după ce am închis uşa, am început să mă frământ: Dacă nu ştie să dozeze medicamentul? Dacă nu ştie să scuture termometrul sau să-l citească? Trebuie să merg la ei! Dar eu, o femeie fără apărare? Singură? Acolo? Gândul că trebuia să mă duc era atât de puternic, că imediat am urcat în maşină şi am pornit după ea. Am ajuns-o şi am mers împreună. Casa în care am intrat cu greu poate fi numită casă. Pe lângă ferestre şi uşa şubredă şuiera vântul. Înăuntru am fost întâmpinată de un miros greu de fum. La patul înghesuit din capătul încăperii, am ajuns greu printre cele câteva bucăţi de mobilier. Cum încap aici patru şi în curând cinci persoane? Copiii plângeau. Stăteau în pat lângă tatăl lor, îmbrăcaţi în haine zdrenţuite şi murdare. Cea mare avea febră. Le-am arătat cum să folosească termometrul şi cum să dozeze medicamentul. Apoi i-am pus să promită că, dacă nici după medicament nu scade febra, vor chema ambulanţa.

Când m-am întors acasă, m-am gândit că, dacă aş fi avut curaj să trec peste temeri şi dacă i-aş fi vizitat mai repede, nu aş fi avut atâtea prejudecăţi. I-am cerut iertare lui Dumnezeu pentru că nu am văzut în acea mămică decât cerşetoarea… E atât de uşor să judeci şi aşa de greu să treci peste prejudecăţi! Dar nu e imposibil. Isus a venit ca să slujească şi să iubească pe orice om, indiferent de origine sau stare materială.

Tu cum stai cu prejudecăţile?

Jarfas Feher Eszter, Tărgu Mureş, Transilvania de Sud

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Nu judeca! - 2016. Era o după-amiază de vineri. Cineva a bătut la uşă. Ştiu cine este - m-am gândit şi deja ştiam ce voi spune. Am deschis uşa. - Nu vă supăraţi, m-aţi putea ajuta..., a început, stând acolo în frig, cu hainele zdrenţuite şi cu paltonul strâns peste burtă. Era însărcinată în opt luni. Nu am aşteptat să termine. Cu amabilitate, dar cu un ton hotărât i-am tăiat vorba: - Cu două săptămâni în urmă... pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.