Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul. (Efeseni 4:22-24)
Prin căsătorie, m-am mutat de la oraş la sat într-o altă zonă a ţării, cu dealuri şi păduri, aer curat şi oameni liniştiţi. De multe ori luam Biblia, cărţi creştine şi tensiometru şi plecam să vizitez câte o familie sau bătrâni singuratici. Eram bucuroasă, împlinită când reuşeam să le fac bine celor din jur. Cel mai plăcut era momentul întâlnirii, la mijlocul Săptămânii de Rugăciune. De fiecare dată era prezent acolo un bărbat în vârstă, care, din cauza lipsei danturii, vorbea mai greu şi cuvintele nu se înţelegeau bine. Fiind nelipsit, mereu avea aceeaşi rugăciune în care folosea expresia „hrană spirituală”, dar eu înţelegeam de fiecare dată „rană spirituală”.
M-am tot gândit la expresia aceasta, atentă fiind la sensul cuvintelor şi la mesajul lor pentru mine. Interesant era că de fiecare dată înţelegeam fiecare cuvânt din rugăciune corect, dar nu auzeam litera „h” din cuvântul hrană. Ce ar putea însemna „rană spirituală”? Meditând la acest aspect, am descoperit multe răni ale sufletului:
- poţi citi zilnic Biblia, dar fără să te laşi transformată de ea;
- poţi învăţa câte un studiu săptămânal la Şcoala de Sabat, dar să uiţi apoi tot din cauza dezinteresului;
- poţi auzi un apel la unitate, dar să rămâi totuşi departe, izolat în mica ta „bisericuţă”;
- poţi alege să taci şi să ai reverenţă în Casa lui Dumnezeu sau să distrugi solemnitatea prin vorbele tale;
- poţi cita pasaje profetice, dar nu poţi spune „te preţuiesc ” aproapelui tău.
Câte eşecuri din cauza păcatelor! Acestea provoacă răni, răni adânci care sângerează şi murdăresc sufletul. Ce ar fi de făcut? Am putea să devenim mai sensibile şi de ce nu mai sensibilizate de Dumnezeu. Putem să formăm lanţuri de rugăciune care să ne lege împreună în aceeaşi dorinţă – de a fi plăcute şi transformate de hrana spirituală. Această hrană vine la timp, iar primul lucru care se aşteaptă de la noi este să o asimilăm în mod eficient. Apoi, după ce devine parte a caracterului nostru, o vom folosi iertând, având milă, încredere, răbdare şi credinţă ca rănile păcatului să fie vindecate.
Fii astăzi un agent cu hrana, care să vindece rana!
Iulia Florică, Şuşani, Oltenia
