Articolul precedentPericolul încrederii în sine
    Articolul următorRefugiul

    (H)rană spirituală

    Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul. (Efeseni 4:22-24)

    Prin căsătorie, m-am mutat de la oraş la sat într-o altă zonă a ţării, cu dealuri şi păduri, aer curat şi oameni liniştiţi. De multe ori luam Biblia, cărţi creştine şi tensiometru şi plecam să vizitez câte o familie sau bătrâni singuratici. Eram bucuroasă, împlinită când reuşeam să le fac bine celor din jur. Cel mai plăcut era momentul întâlnirii, la mijlocul Săptămânii de Rugăciune. De fiecare dată era prezent acolo un bărbat în vârstă, care, din cauza lipsei danturii, vorbea mai greu şi cuvintele nu se înţelegeau bine. Fiind nelipsit, mereu avea aceeaşi rugăciune în care folosea expresia „hrană spirituală”, dar eu înţelegeam de fiecare dată „rană spirituală”.

    M-am tot gândit la expresia aceasta, atentă fiind la sensul cuvintelor şi la mesajul lor pentru mine. Interesant era că de fiecare dată înţelegeam fiecare cuvânt din rugăciune corect, dar nu auzeam litera „h” din cuvântul hrană. Ce ar putea însemna „rană spirituală”? Meditând la acest aspect, am descoperit multe răni ale sufletului:

    • poţi citi zilnic Biblia, dar fără să te laşi transformată de ea;
    • poţi învăţa câte un studiu săptămânal la Şcoala de Sabat, dar să uiţi apoi tot din cauza dezinteresului;
    • poţi auzi un apel la unitate, dar să rămâi totuşi departe, izolat în mica ta „bisericuţă”;
    • poţi alege să taci şi să ai reverenţă în Casa lui Dumnezeu sau să distrugi solemnitatea prin vorbele tale;
    • poţi cita pasaje profetice, dar nu poţi spune „te preţuiesc ” aproapelui tău.

    Câte eşecuri din cauza păcatelor! Acestea provoacă răni, răni adânci care sângerează şi murdăresc sufletul. Ce ar fi de făcut? Am putea să devenim mai sensibile şi de ce nu mai sensibilizate de Dumnezeu. Putem să formăm lanţuri de rugăciune care să ne lege împreună în aceeaşi dorinţă – de a fi plăcute şi transformate de hrana spirituală. Această hrană vine la timp, iar primul lucru care se aşteaptă de la noi este să o asimilăm în mod eficient. Apoi, după ce devine parte a caracterului nostru, o vom folosi iertând, având milă, încredere, răbdare şi credinţă ca rănile păcatului să fie vindecate.

    Fii astăzi un agent cu hrana, care să vindece rana!

    Iulia Florică, Şuşani, Oltenia

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Vine mireasa!

    Rochia noastră pentru acea nuntă nu ne costă nimic; chiar Isus, Mirele, a plătit totul. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

    Un ucenic al lui Isus

    Matei a luat hotărârea pentru el, dar ce vom face noi când Isus ne atinge inima cu dragostea și mila Sa și spune: „Urmează-Mă”?

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Publicate astăzi

    Sătul să fi bun

    A fi bun - a fi ascultător așa cum îți cere Dumnezeu - înseamnă a fi pregătit pentru ce are Dumnezeu mai bun să ofere.

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Model perfect

    Dacă ne mărturisim păcatele și le abandonăm, dacă venim la Isus în pocăință și în umilința sufletului, recunoscându-ne incapacitatea de a îndepărta chiar și un punct sau o pată de păcat și sprijinindu-ne numai pe meritele Mântuitorului crucificat, putem aștepta iertarea, căci cuvântul Lui e garantat. GÂNDESC MAI DEPARTE Se află ceva în viața mea care mă împiedică să-L urmez pe Hristos fără rezerve?

    A hűség követelménye

    „Te azért a munkának terhét hordozzad, mint Jézus Krisztus jó vitéze.” (2Tim 2:3)Krisztus katonái vagyunk,...

    Un pas necontrolat

    "Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. "...